Editorial: Oprește-te, te caută Hristos!

Pe bună dreptate, despre omul contemporan se afirmă că este omul căutărilor. Despre orice domeniu al cunoașterii am vorbi, am putea radiografia câtă preocupare există, câtă frământare și cât freamăt. În general, omul caută ”ceva”, de aceea majoritatea rezultatelor lui sunt nesatisfăcătoare. Mare parte din ceea ce explorează omul cutezător este realitate exterioară. În urechile lui sună perpetuu chemarea: Vino, cunoaște, explorează, sau, dacă vrei mai mult, inventează. În mijlocul atâtor chemări, un glas discret, intim chiar, șoptește sufletului la ureche: Oprește-te, te caută Hristos! Lasă-te găsit! Nu te mai ascunde de El în căutările tale! Dacă ceea ce explorează omul în exteriorul lui se încadrează în categoria ”ceva”, epuizat de căutări neroditoare omul constată că acel ”ceva” nu îl mulțumește. Fiecare succes, în loc să îi astâmpere setea, i-o adâncește. Așa realizează că, de fapt, el nu are nevoie de ”ceva”, ci de ”Cineva”.

Este modern să testăm, să etichetăm și să comparam totul, inclusiv pe noi înșine, evaluându-ne IQ-ul și validându-ne poziția potrivit acestuia. În psihologie se dezvoltă tot mai amplu conceptul de inteligență emoțională, iar în Biserică se vorbește tot mai mult despre un alt fel, atipic, de inteligență, inteligența duhovnicească. Ceea ce frapează dintru început este faptul că inteligența duhovnicească nu se construiește pe coeficientul IQ, ci pe inteligența spirituală de a te lăsa condus de Hristos, în Duhul Sfânt, indiferent de scorul tău IQ .

În înțeles general, așa cum precizează Maica Siluana Vlad, inteligența duhovnicească (ID) este ”capacitatea omului de a se converti permanent la condiția sa de fiu” și este dublată de aceea de a păstra neîntrerupt, prin mijlocirea lui Hristos, pe Duhul Sfânt. Rusaliile ni-l fac cunoscut pe Duhul Sfânt, Mângâietorul promis, care dă sens căutărilor și IQ-ului. Ele transformă raționalitatea în spiritualitate și inversează polii, așezând în prim plan inteligența duhovnicească, în fața celei raționale. Ea învață creierul să gândească cu inima, îl oprește pe om din căutare și-l determină să se lase găsit de Hristos. Căutarea lui Dumnezeu în exteriorul persoanei umane înseamnă fugă de El, de aceea Hristos grăiește: oprește-te şi lasă-te găsit.

Impulsionat de constatarea aceasta, Sfântul Apostol Pavel exclamă, indignat de refuzul galatenilor de a se dărui integral și permanent lui Dumnezeu: ”Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la înţelesurile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi să le slujiţi ca înainte?” (Galateni 4, 9).

Tocmai această stare smerită a omului, care se restituie pe sine lui Dumnezeu, smulgându-se din neantul neparticipării la viața lui Hristos și nepermițându-și retrogradarea de a-L privi pe Hristos pe youtube, după ce l-a atins cu degetul, ca Toma, sau și-a odihnit capul pe pieptul Lui, precum Ioan, este inteligența duhovnicească.

Ea pare absurdă și riscantă, în comparație cu cea intelectuală. De aceea, creștinul inteligent duhovnicește are curajul să riște pierderea unei ore din planningul său de business și să facă ”afaceri inteligente” cu sine, lăsându-se cucerit de Hristos.

Pr. Adrian Magda

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 74, iulie-august 2013