De-a lungul întregii istorii a umanităţii, comunităţile,
societăţile din toate timpurile şi din toate locurile şi-au dorit pentru
urmaşii lor o altă lume, o altă viaţă, mult mai bună, de multe ori chiar idilică
sau utopică. Iubirea şi grija pentru generaţia tânără i-au determinat pe oameni
în permanenţă să investească în educaţia urmaşilor, indiferent că aceasta se
făcea în sânul familiei ori în cele mai luminate locaşuri de cultură ale
timpului.
De multe ori dorinţa părinţilor de a-şi educa
copiii şi de a-i feri de propriile greşeli e atât de mare, încât face apel
uneori la metode diverse, de la cele mai severe până la cele mai patetice. Ajungem
astfel la eternul „conflict între generaţii” , care începe cu nedumeririle
celor maturi faţă de comportamentul, deciziile şi mentalitatea afişată de
tineri, continuă cu frustrările celor tineri de a nu fi înţeleşi şi duc în cele
din urmă la revoltă, încetarea dialogului şi alte forme de protest specifice vârstei.
Tipul acesta de conflict există şi astăzi, cu atât
mai mult cu cât noua generaţie născută şi crescută într-un sistem nerestrictiv
nu pare să înţeleagă pe deplin sau să preţuiască sistemul de valori al
generaţiilor mature, generaţii crescute şi educate într-un alt sistem, sever
prin comparaţie cu ce avem astăzi. Nu-i de mirare faptul că părinţii şi bunicii
noştri nu prea văd cu ochi buni interesul scăzut pentru educaţie, disciplină, cultură
sau religie al celor tineri şi cu atât mai mult interesul sporit pentru
frivolităţi, cluburi, distracţii şi aşa mai departe.
Părerea tinerilor despre Biserică
Studii recente de specialitate făcute în rândul
tinerilor par să confirme temerile celor maturi. Biserica pare să fie, în
viziunea multor adolescenţi, mult prea restrictivă. Tinerii doresc să
experimenteze lumea şi cultura în care trăiesc, cu toate ofertele bune, dar şi
cu ispitele ei. Vor să aibă o credinţă care să îi ţină conectaţi la realitate
şi, cel puţin o parte dintre ei, cred că Biserica îi împiedică să menţină
legătura cu lumea în care trăiesc. Un sondaj efectuat de agenţia Barna Group
(SUA) atât în SUA cât şi în Europa constată faptul că un sfert dintre tinerii
cu vârste cuprinse între 18 şi 29 de ani au declarat că, în opinia lor,
creştinii demonizează tot ce este în afara Bisericii. Bisericile ignoră problemele
lumii reale, cred unii dintre cei intervievaţi. Aceeaşi sursă evidenţiază
faptul că adolescenţii şi tinerii în jurul vârstei de 20 de ani experimentează
creştinismul într-o manieră superficială. O treime dintre tineri susţin că Biserica
este „plictisitoare"; un sfert dintre ei spun că, pentru cariera şi
interesele lor, credinţa nu este relevantă; cca 20% au concluzionat că Dumnezeu
pare să fie absent din experienţa lor religioasă.
Biserica pare să fie, în opinia tinerilor, şi antagonică
ştiinţei. În aceeaşi opinie, poziţia Bisericii vizavi de sexualitate este mult
prea restrictivă. Cultura profană care supraestimează carnalul, accesul facil
la materiale pornografice, creşterea vârstei la care tinerii se căsătoresc,
reprezintă provocări serioase pentru trăirea unei vieţii creştine autentice. O
şesime dintre tinerii intervievaţi au declarat că „au făcut greşeli" în
privinţa vieţii lor intime şi că se simt „judecaţi de Biserică" din acest
motiv.
O problemă care ne priveşte pe toţi
Se pune într-un final întrebarea firească cum s-a
ajuns în acest punct şi care ar fi motivele pentru care unii tineri au această
perspectivă asupra Bisericii, în condiţiile în care Biserica reprezintă un dar
divin oferit oamenilor, pentru ca în ea dragostea lui Dumnezeu şi dragostea
dintre oameni să se poată manifesta deplin. Un posibil răspuns ar fi faptul că
tinerilor nu li se explică suficient valoarea, sensul şi rostul Bisericii. Iar
această explicare ar trebui făcută, într-un limbaj accesibil noii generaţii, cu
smerenie, cu iubire, dar şi cu gravitate, cu seriozitate şi responsabilitate
maximă.
Explicarea rostului fundamental al credinţei în
construirea unei vieţi şi unui viitor durabil, cu efecte pentru eternitate,
reprezintă responsabilitatea maturilor pentru tineri. Precizarea consecinţelor
unei vieţi promiscue reprezintă o altă responsabilitate. Rugăciunea pentru şi împreună
cu tinerii, exemplul personal – ar fi alte soluţii pentru problemele mai sus
enunţate. Iar demersul acesta trebuie conştientizat şi realizat în comuniune şi
comunitate, pentru că reprezintă responsabilitatea tuturor.
Un exerciţiu de sinceritate
Astăzi avem pe de o parte o generaţie tânără preocupată
mai mult de a fi „cool” decât responsabilă,
iar de cealaltă parte constatăm adesea, cu durere, o lipsă a iniţiativei unui
dialog real, ba chiar o lipsă de preocupare pentru creşterea şi educarea
corespunzătoare a celor tineri, un refuz al conştientizării acestei responsabilităţii
în faţa lui Dumnezeu. În aceste condiţii, nu cred că ar trebui să ne mai mirăm de
ce tinerii ajung să simtă şi să primească păreri ca cele din sondajul de care
am amintit.
Nu ne rămâne decât să conştientizăm, fiecare în
parte, într-un exerciţiu de sinceritate, starea în care suntem în această
relaţie. Cei tineri să înveţe să caute adevărul mai adânc, dincolo de anumite
aparenţe, iar cei maturi să înveţe să renunţe la degetul acuzator şi să ridice
fruntea, să zâmbească şi să ofere dragoste şi căldură fraţilor mai mici. În
relaţiile încălzite de focul dragostei şi al rugăciunii, Dumnezeu este prezent
şi face lucruri minunate.
Augustin Ciubotariu,
Oraşul Victoria
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 71 – ianuarie-februarie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu