luni, 27 decembrie 2010

O poveste despre primul brad

Când s-a născut Pruncul Hristos şi Fecioara Maria, înfăşându-L, L-a pus în iesle pe paie, Îngerii din cer s-au adunat să-L vadă. Văzând cât de simplă şi săracă erau peştera şi ieslea, au început să-şi şoptească unul altuia:
– El doarme în iesle, în peşteră? Nu se poate aşa. Trebuie să împodobim peştera, să fie cât mai frumoasă şi mai bogată, în ea doarme Însuşi Hristos!
Un Înger a zburat spre sud să caute cu ce ar împodobi peştera. La sud e cald întotdeauna şi florile înfloresc întregul an.
De aceea Îngerul a cules multe flori roşii ca răsăritul, trandafiri, liliac alb ca zăpada, magnolii, azalee, camelii, a luat şi mimoze gingaşe, chiar şi nişte lotuşi mari şi galbeni a cules… Pe toate le-a adus în peşteră.
Un alt Înger a zburat spre nord. Însă tocmai în vremea aceea acolo era iarnă. Câmpiile şi pădurile erau acoperite de un covor gros de zăpadă. Şi Îngerul, ne găsind nici o floare, vroia să se întoarcă. Dar, în acel moment, zări printre troiene un brad verde şi trist. Îngerul se gândi şi şopti:
– Cred că nu-i atât de rău că acest copăcel este atât se modest. Să-L vadă şi el, unicul din toate plantele nordului, pe Micuţul Hristos. Aşa a luat Îngerul modestul brăduţ de la nord. Peştera deveni atât de frumoasă, fiind împodobită şi pe pereţi şi pe jos cu flori. Curioase, florile se întindeau spre iesle să-L vadă pe Hristos şi şopteau:
– Şşş!… Mai încet! A adormit!
Brăduţul a văzut pentru prima dată flori atât de frumoase şi se întristă.
– O, – a zis cu tristeţe, – de ce sunt atât de urât şi simplu? Cât de fericite sunt aceste flori minunate! Iar eu nici măcar n-am cu ce să mă împodobesc în această zi mare şi nici peştera nu o pot înfrumuseţa… Şi începu a plânge cu amar.
Fecioara Maria a văzut aceasta şi i s-a făcut milă de brăduţ. Şi atunci se gândi:
– În această zi toţi trebuie să se bucure, nu trebuie să rămână brăduţul trist.
Ea zâmbi şi făcu un gest cu mâna şi se făcu o minune: din cer încet căzu o stea luminoasă şi se aşeză în vârful brăduţului. După ea au început să cadă şi alte steluţe, împodobind crenguţele brăduţului. Cât de luminoasă şi veselă a devenit peştera! De la lumina strălucitoare se trezi Micul Hristos şi, zâmbind, Îşi întinse mânuţele spre brăduţul strălucind de stele.
Iar florile se uitau cu uimire la brăduţ şi îşi şopteau:
– Ah, ce drăguţ a devenit brăduţul! Nu-i aşa că ne-a întrecut pe toate?
Brăduţul era fericit pe deplin. De atunci, în fiecare an la Naşterea Domnului, oamenii împodobesc brazi pentru copii în amintirea primului brăduţ, cel care a fost împodobit cu stele adevărate de pe cer.
E. IVANOVSKAIA (Ortodoxia pentru copii)

Activităţi practice
Ai văzut cum vroiau şi florile şi brăduţul să fie frumoşi, să Îl bucure pe Pruncul Hristos? La naşterea Lui toţi au venit cu daruri: pământul i-a dăruit peştera, cerul i-a dăruit steaua, păstorii ieslea, iar magii aur, smirnă şi tămâie. Tu ce dar îi aduci de ziua Lui?
  • - Nu trebuie să fie ceva valoros. Poţi să îi dăruieşti o rugăciune, poţi să îi faci o promisiune, poţi să faci o faptă bună.
  • - Domnul Hristos se bucură atunci când le facem bucurii celorlalţi. Copiază pe o foaie îngeraşul de mai jos, decupează-l, găureşte-l cu un perforator şi prinde-l cu o panglică colorată de cadoul pe care îl faci cuiva.

Pagină realizată de Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 47 - decembrie 2010

Niciun comentariu: