Slujbele Bisericii sunt esenţiale pe drumul spre mântuire, sunt puncte de reper şi de sprijin de care nu ne putem lipsi în viaţa aceasta. Putem vorbi despre fericire în viaţa aceasta? Cu siguranţă că da. Această fericire însă nu o putem trăi cu adevărat decât în Dumnezeu şi în Biserică, unde ne manifestăm comuniunea unii faţă de alţii şi faţă de Dumnezeu, unde totul capătă sens. Să luăm aminte la două ipostaze din Sfânta Scriptură:
- una este aceea în care ni se spune că acela care spune că pe Dumnezeu iubeşte şi pe aproapele îl urăşte este mincinos. În acest sens, întâlnim mulţi oameni care se numesc pe ei înşişi credincioşi, însă în viaţa de zi cu zi, prin comportamentul lor, se arată străini de Biserică şi de rugăciunea comună.
- a doua este cea a vameşului şi a fariseului, şi ne învaţă despre necesitatea smereniei şi despre răutatea mândriei pentru sufletul creştinului.
De ce să participăm la slujbele Bisericii? Motivarea trebuie să o avem în noi înşine, nu în exterior. În Biserică învăţăm să ne rugăm lui Dumnezeu unii cu alţii, unii pentru alţii. Învăţăm să trăim împreună, să ne respectăm, să ne îngăduim unii altora neputinţele şi să ne sprijinim reciproc în lupta împotriva păcatului. În Biserică, dacă trăim slujbele şi ne străduim să înţelegem ce se întâmplă în cadrul lor, primim harul lui Dumnezeu. Har care ne curăţă de mizeriile acumulate în fiecare zi, har care ne ajută, ne dă putere pentru ziua de mâine, ne pune sub ocrotirea Tatălui, Care le poartă de grijă în fiecare clipă tuturor celor ce se încredinţează Lui.
Vrem ceva mai bun pentru viaţa noastră? Atunci este momentul să luăm atitudine şi să mergem la Biserică, să fim vii. Sigur că în primul rând este nevoie să abandonăm ideile şi influenţele exterioare, prin care ni se şoptesc tot felul de motive şi pretexte care ne abat de la adevăr, de la chemarea lui Dumnezeu.
Pr. Gheorghe Dan
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 46 – noiembrie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu