Casa unei familii creştine este strâns legată de Biserică, pentru că viaţa ei se pliază pe viaţa liturgică. Ritmul nostru săptămânal şi anual se orientează în funcţie de ziua de Duminică şi zilele sărbătorilor, mai mari sau mai mici. Pentru că biserica este astfel a doua noastră casă, este bine dacă ne putem implica şi în întreţinerea şi înfrumuseţarea Casei noastre comune, pe care i-am închinat-o lui Dumnezeu.
În acest sens, de marile praznice (şi nu numai) putem să ne arătăm dragostea faţă de Dumnezeu sau sfinţii prăznuiţi prin pregătirea unui aranjament floral. Este o activitate simplă, în care îi puteţi implica şi pe copii, povestindu-le în acest timp despre Sfântul sau sărbătoarea pentru care creaţi, cu dragoste, aranjamentul.
Iată de ce aveţi nevoie:
- - un vas ornamental, sau mai multe, în funcţie de ceea ce doriţi să realizaţi. Este bine să fie dintr-un material mai greoi, să nu se răstoarne uşor.
- - burete floral
- - flori care să aibă tulpina tare (le puteţi alege şi în funcţie de sărbătoare; de Rusalii de exemplu este indicat să fie şi flori roşii, care să simbolizeze limbile ca de foc)
- - floarea miresei sau verdeaţă ornamentală
- - puţină imaginaţie
1. Se lasă buretele la înmuiat în apă, timp de 2-3 ore, chiar mai mult, înţepându-se cu un cuţit din loc în loc, ca să se pătrundă bine.
2. Când este bine înmuiat, se pregătesc vasele, florile şi icoana Sfântului (Sfintei) pentru care pregătim aranjamentul, pe care o punem pe masa de lucru (dacă o avem în casă; dacă nu, icoana Maicii Domnului, pururea Mijlocitoarea pentru noi), însoţind toate etapele pregătirii cu rugăciunea de a ne fi primită dragostea. Rugăciunea este foarte importantă, pentru că scopul nu este de a culege laude de la ceilalţi credincioşi sau de la părintele, ci de a ne arăta preţuirea pentru Domnul şi Sfinţii Săi. În plus, prin rugăciune invocăm prezenţa sfinţilor, care vor scoate din nepriceperea noastră lucruri minunate.
3. Se umple vasul cu burete (tăiat cu cuţitul, în funcţie de formă).
4. Se împlântă florile în burete, mai întâi cele mari, apoi cele mai mici (4a), iar la sfârşit floarea miresei sau verdeaţa, pentru a astupa golurile şi a armoniza aranjamentul (4b,c).
5. Se duce cu grijă la biserică şi se împodobeşte icoana praznicului, cu binecuvântarea părintelui paroh.
Natalia Corlean
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 32 - septembrie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu