Satul Hurez este aşezat pe cursul inferior al râului Berivoi, la doar câţiva kilometri de Făgăraş. Apropierea de oraş şi de combinatul chimic a fost benefică pentru starea materială a locuitorilor, care se vede şi în măreţia Casei pe care aceştia i-au ridicat-o lui Dumnezeu. Despre aceasta ne vorbeşte părintele Marius Cristian Neagu, paroh din anul 2005:
BISERICA. Biserica ortodoxă din Hurez a fost construită între anii 1863-1868, în timpul Mitropolitului Andrei Şaguna, preot paroh fiind Ioan Cipu. A fost ridicată în stil gotic, în formă de navă, cu turla pe pridvor. Altarul este în formă pentagonală, cu boltă la partea superioară. Zidăria este făcută din cărămizi cu var şi nisip. În anul 1923 a fost cumpărat clopotul cel mare, din contribuţia credincioşilor hurezeni plecaţi în America, dar şi a celor din sat.
În ziua de 3 noiembrie 1945 are loc slujba de sfinţire a iconostasului, făcut din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului profesor Procopie Benţea. Scheletul iconostasului este din stejar sculptat, iar icoanele sunt pictate de către pictorul Ioan Căzilă. Meşterii executării scheletului iconostasului au fost credincioşii Ioan Sasu şi Ioan Leancu, fii ai satului.
Pictorul Ioan Căzilă a pictat între 1945-1946 registrul superior al bisericii în tehnica “tempera”, pe strat de nisip şi var, iar pictorul Iosif Vass a pictat partea inferioară în tehnica ”ulei’. În 1957 au fost confecţionate un clopot nou şi o toacă de metal, iar în 1958 s-a introdus gazul metan.
LUCRĂRI DE RESTAURARE, PICTURĂ NOUĂ ŞI SFINŢIRE. Între anii 1997-2005, în timpul păstoririi preotului Tudor Sicoe, s-au realizat mai multe lucrări: zugrăvirea exterioară, dublarea geamurilor, construirea la intrare a unei copertine din stejar, acoperită cu tablă, montarea staţiei de amplificare (costul pentru cumpărarea şi montarea ei fiind suportat de credincioşii hurezeni plecaţi în Italia), repararea acoperişului, înlocuirea instalaţiei electrice şi a mobilierului din Sfântul Altar, introducerea încălzirii centrale, executarea unui pod pentru tineri. Din cauza stării de degradare avansată a vechii picturi, între anii 2001-2004 a fost realizată o nouă pictură în tehnica “frescă”, de către pictorul Marian Croitoru. Acesta a restaurat şi iconostasul, atât cadrul cât şi icoanele. Lucrarea a fost susţinută financiar de către credincioşii din sat, dar şi de către cei plecaţi în străinătate: SUA, Canada, Italia, Spania, Germania, alături de alţi sponsori şi oameni de bine.
În ziua de 7 noiembrie 1999 a avut loc slujba de binecuvântare a lucrărilor, iar în 3 octombrie 2004 sfinţirea bisericii, ambele săvârşite de către Preasfinţitul Visarion Răşinăreanul.
Între anii 2005-2009, cu sprijinul credincioşilor din sat, dar şi a celor plecaţi la lucru în străinătate, a fost înlocuită podeaua cu parchet natural de fag şi rame de stejar, au fost executate în interiorul bisericii 180 de străni din stejar sculptat şi strănile cantorilor, au fost montate trei tetrapoade din stejar, frumos ornamentate. În anul 2008, a fost schimbat acoperişul bisericii cu ţiglă metalică şi a fost înlocuit sistemul de scurgere cu jgheaburi şi scocuri metalice noi.
La Altarul acestei biserici au slujit următorii preoţi: Ioan Cipu, Iosif Drugociu, Dumitru Purice, Aurel Benţea, Gheorghe Popa, Romul Poparad, Drăghici Alexe Gheorghe, Tudor Sicoe.
REVENIREA LA ORTODOXIE. La origini, credincioşii din sat au fost ortodocşi, dar după Uniaţie, o parte din ei au trecut la noua Biserică Unită. Între credincioşii celor două Biserici au existat dintotdeauna relaţii frăţeşti şi de ajutor reciproc, având în comun şcoala confesională, pe care o întreţineau şi o susţineau material. Revenirea la Biserica Ortodoxă a avut loc după 1948. Cu toţii au sprijinit biserica „cea mare”, în toate lucrările. Odată cu trecerea anilor clădirea bisericii unite s-a degradat, ajungând ca din aceasta să rămână azi doar turnul şi zidurile ce o alcătuiau.
Pr. paroh Marius Cristian Neagu
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 32 - septembrie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu