Minţi turmentate

,,Viţa de vie poartă trei struguri: primul aduce plăcerea, al doilea beţia, iar al treilea crima” (Epictet)

În primii treizeci de ani după cel de-al doilea război mondial s-a înregistrat o creştere constantă a consumului de alcool, mai ales în ţările europene, în spaţiul anglo-american şi în Japonia. Pentru România, statistica oficială arată o dublare a consumului în numai opt ani: de la 3,8 l alcool pur pe cap de locuitor în 1967 la 7,6 l în 1975. Trebuie subliniat însă că în multe ţări în care se produc băuturi alcoolice în gospodării private sau în care firmele producătoare şi importatoare nu declară cantităţile reale consumul efectiv este semnificativ mai mare decât cel din statistici. Pentru România, în ultimii ani specialiştii estimează consumul la 12-14 l de alcool pur pe cap de locuitor pe an (în calcul fiind incluşi şi copiii şi toate celelalte persoane care nu consumă deloc alcool). Aceste valori situează România pe un loc fruntaş pe plan mondial.

Efecte devastatoare
După ce este băut, alcoolul ajunge prin stomac în intestine, apoi în aparatul circulator, iar de acolo la creier. Aici începe să aibă efect asupra sistemului nervos central. Mai întâi sunt afectate emisferele cerebrale, care prin scoarţa cerebrală cenuşie constituie centrul conştiinţei, a raţiunii, precum şi locul central de recepţionare a diferitelor senzaţii. Deja la un grad de imbibiţie alcoolică de 0,3 până la 0,4% se reduce autocritica pe măsură ce creşte aşa-zisa bună dispoziţie. Se diminuează randamentul intelectual, propriul randament fiind în acelaşi timp supraestimat; cel care a băut se crede capabil să facă lucruri peste puterile lui şi nu mai realizează pericolul.
Acest lucru măreşte înclinaţia pentru decizii pline de riscuri. Conducătorul auto, care în stare trează ar fi ştiut clar că înaintea următoarei curbe trebuie să reducă viteza la 30 km, acum se crede în stare să conducă cu viteza dublă sau triplă.
În faza a doua a băutului este paralizat creierul mic, care, împreună cu creierul mare, reglează echilibrul şi tonusul musculaturii. Astfel este afectată capacitatea de a menţine echilibrul, ceea ce se poate observa deja de departe la indivizii care se clatină, care nu pot găsi gaura cheii de la uşă şi care umblă împleticindu-se de pe o parte a străzii pe cealaltă.
La un grad de imbibiţie alcoolică şi mai mare este anesteziată măduva spinării mai întâi, de la care sunt declanşate reflexele pentru mişcările inconştiente. Şi organele interne, cum ar fi vezica şi rectul, sunt controlate de aici. Controlul sfincterelor, intestinal şi vezical se anulează, aşa încât se ajunge la eliminarea conţinutului şi alcoolicul îşi murdăreşte hainele sau patul. La un grad de imbibiţie alcoolică de mai mult de 3 până la 4% este paralizat trunchiul cerebral.
Nu rezolvă nici o problemă
Acestor repercusiuni alcoolicul le acordă, la început, prea puţină atenţie. De fapt caută numai să-şi descarce sufletul şi să se relaxeze; el îşi doreşte o schimbare a stării lui de spirit, adică atingerea unei bune dispoziţii şi nepăsări.
Acest lucru îl plăteşte însă scump cu anestezierea sau paralizarea funcţiilor sale cerebrale. Este atunci de mirare dacă, cu timpul, problemele îl depăşesc, nu le mai poate rezolva şi nu mai stăpâneşte situaţia? Cu sticla de bere, care "nu-ţi creează probleme", sau cu un păhărel de vin, el nu a scăpat, de fapt, de problemele sale, ci de capacităţile de care ar fi avut mare nevoie pentru găsirea unei soluţii potrivite!
Pariuri prosteşti între tineri, unde golirea până la fund a unei sticle cu ţuică este considerată o faptă eroică, duc la astfel de concentraţii de alcool în sânge, încât au drept urmare o intoxicaţie alcoolică cu risc vital. Încetinirea respiraţiei poate fi succedată de un stop cardiac fatal.

Ciroză, hemoragii, boli de ochi şi orbire
O altă consecinţă fatală a consumului de alcool este ciroza. Sângele din tractul gastrointestinal este împiedecat de a trece liber prin ficatul împietrit. Ca rezultat al presiunii inverse în vene, în timp, cavitatea abdominală se umflă aşa de mult încât victima abia mai poate să respire. Medicii pot să uşureze suferinţa acută a abdomenului voluminos prin introducerea unui tub prin peretele abdominal şi extrag ceva lichid, dar din nefericire lichidul se reface la intervale scurte, iar pacientul moare.
Alcoolul poate să pricinuiască boli de ochi şi orbirea. Unii comercianţi, dornici de un câştig peste noapte, în special pe la sate, fabrică băuturi alcoolice din alcool metilic. Intoxicaţia cu astfel de băuturi au efecte deosebit de grave, în special asupra ochilor, producând orbirea.
Alcoolicii sunt privaţi de o viaţă plăcu-tă. Plăceri, ca: recrearea, muzica, arta, mân-carea, viaţa sexuală, vizita şi conversaţia sunt umbrite sau chiar absente în viaţa acestora. Unii oameni ezită să urmeze calea credinţei, pe motiv că ar trebui să renunţe la anumite "plăceri". Ei ignoră însă promisiunea: "Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate " (Ps. 83,12) şi faptul că preceptele biblice au fost scrise pentru ca oamenii să poată obţine cele mai mari bucurii în viaţă.
Alcoolicul nu se mai poate bucura nici măcar de mâncare, pentru că adesea aceasta îi dă tulburări din cauza unei serioase in-flamaţii a mucoasei stomacului. El poate contracta un ulcer, sau chiar să piardă mulţi ani din viaţă din cauza unui cancer gastric.
Alcoolul nu numai că îi fură omului min-tea şi sănătatea, dar îi fură şi mulţi bani din pungă. Banii care ar trebui să asigure hrana, îmbrăcămintea şi locuinţa pentru el şi familie, sunt foarte adesea aruncaţi pe tejghea.

"Ca un şarpe muşcă"
Această colosală risipă de vieţi şi de bani poate fi împiedicată dacă dăm ascul-tare sfaturilor din Scriptură: ,,De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumne-zeului tău şi de vei lua aminte la poruncile Lui şi vei păzi legile Lui, nu voi aduce asu-pra ta nici una din aceste boli…". Aceasta este promisiunea pentru cei ce împlinesc multele sfaturi biblice privitoare la beţie. Aici aş cita un pasaj care avertizează în mod precis, dar într-un limbaj pitoresc, asupra aspectelor economice, medicale şi sociale ale beţiei: ,,Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre cei ce îşi desfrânează trupul lor. Căci beţivul şi desfrânatul sără-cesc, iar dormitul mereu te face să porţi zdrenţe. Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănile fără pricină, pentru cine ochii întristaţi? Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin, pentru cei ce vin să guste băuturi cu mirodenii. Nu te uita la vin cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă şi cum alunecă pe gât, căci la urmă el ca un şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin." (Pilde 23,20-21;29-32).

Pr. Alexandru Stanciu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 7 - august 2007