Sfântul Apostol Pavel ne spune că “cel ce iubeşte pe aproapele a împlinit legea”. Dumnezeu este proprietarul tuturor bunurilor, iar omul este doar administratorul lor, chemat să împartă din surplusul acumulat celor săraci. Creştinul vede în persoana săracului pe însuşi Hristos. De aici proverbul: ”Cine pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută”. Chiar Domnul ne descoperă acest lucru când ne spune: ”Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă… căci flămând am fost şi mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi mi-aţi dat să beau”. Herbert Gunther, un gânditor al zilelor noastre, afirma că, la judecata de apoi, Dumnezeu adresează sufletului o singură întrebare: ”Ai iubit îndeajuns?”
Milostenia primează în faţa tuturor celorlalte fapte bune. ”Dacă la poarta ta bate un sărac şi tu atunci te rogi, rugăciunea ta devine păcat dacă nu te scoli să-l miluieşti pe cel ce strigă de durere”, zice marele filosof Petre Ţuţea.
Nu este însă un lucru înţelept să oferi darul tău cerşetorilor de pe stradă. Nu aşa pot fi identificaţi adevăraţii săraci, care au nevoie de sprijinul şi ajutorul nostru. A da un bănuţ unuia care întinde mâna pe cale, fără o înţeleaptă cercetare, poate fi chiar dăunătoare. Mulţi cerşetori profită de bunătatea sinceră a trecătorilor, adunând într-o săptămână echivalentul unui salariu pe o lună a unui muncitor sau intelectual. Cu banii colectaţi, unii dintre ei îşi pot spori viciile - alcoolism, tabagism - sau fac adevărate petreceri nocturne.
Sfinţii Părinţi ne povăţuiesc astfel: ”Când faci milostenie, să asude darul tău în palma ta înainte de a-l oferi săracului.” Mai întâi se cuvine să identificăm adevăratul sărac. La una din întâlnirile inter-creştine de la Bucureşti, un teolog apusean a remarcat mulţimea mare a cerşetorilor din capitală şi a spus: ”Breasla cerşetorilor este opera unei milostenii defectuoase făcută de creştini. Oferind darul vostru cerşetorilor, voi văduviţi pe adevăratul sărac, contribuiţi la degradarea imaginii societăţii în care trăiţi, încurajaţi lenea şi viciile ascunse ale unor oameni neidentificaţi. Hristos nu se referă nicăieri la o astfel de milostenie. Trebuie să faceţi o distincţie clară între cerşetori şi săraci“.
Biserica ne îndeamnă ”să nu iubim numai cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul” (I Ioan3,18); pe toţi, dar mai ales pe cei care se află cu adevărat în suferinţă, loviţi de boli, dizabilităţi, greutăţi sau sărăcie. Căci cu ce măsură măsurăm săracului, cu aceea ni se va măsura şi nouă la vremea judecăţii.
Pr. Răzvan Timofte
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 7 - august 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu