Bărbaţii şi femeile se comportă diferit în condiţii de stres

Metodele de relaxare după stres ale celor două sexe sunt nu doar diferite, ci diametral opuse. Din păcate, majoritatea cuplurilor conjugale nu au habar de acest lucru şi, din această cauză, au loc multe conflicte ‒ căci conflictul presupune tocmai neînţelegere. Iar bărbaţii şi femeile, neconştientizând aceste particularităţi, le iau uneori ca pe o jignire la adresa propriei persoane.

Psihologii ştiu că bărbaţii au cu totul altă reacţie la stres decât femeile şi fac faţă altfel urmărilor acestuia. Adică, mai simplu spus, venind acasă după o zi de muncă, sau obosind în urma a diverse alte griji şi probleme, sau pur şi simplu trecând printr-o mare tensiune emoţională, bărbaţii şi femeile se luptă în mod total diferit cu starea respectivă, refacându-şi forţele după stresul trăit. (...)

Psihologul american John Gray, care a scris numeroase cărţi despre diferenţele dintre bărbaţi şi femei, vorbeşte despre faptul că bărbaţii reacţionează altfel decât femeile la stres, fiindcă pentru înlăturarea acestuia în organismul lor răspunde alt hormon decât în organismul feminin.

La bărbaţi, aici este implicat testosteronul, pe când la femeie - oxitocina. „La orice bărbat, nivelul de testosteron scade de-a lungul zilei. Acesta este un ciclu natural, al cărui apogeu este dimineaţa. De-a lungul zilei de lucru, bărbatul îşi pierde testosteronul. Atunci când solicitarea de peste zi încetează, organismul lui are nevoie de odihnă şi de refacerea forţelor. Bărbatul îşi poate restabili nivelul testosteronului dormitând sau ocupându-se cu un lucru simplu şi uşor stimulant – uitându-se la televizor sau citind ziarul.

Dacă bărbatul nu are timp să se refacă, stresul îi scade nivelul de testosteron. Aceasta îşi pune amprenta nu doar asupra slăbirii funcţiei sexuale: el devine în general deprimat, irascibil şi pasiv.

Femeile nu prea înţeleg nevoia de odihnă a bărbatului, fiindcă sănătatea lor nu depinde de refacerea nivelului de testosteron. În organismul bărbatului, cu stresul se luptă testosteronul, pe când în organismul feminin, de înlăturarea stresului răspunde oxitocina”, scrie Gray.

Oxitocina o linişteşte pe femeie, scade tensiunea arterială, reduce sentimentul de frică. Gray numeşte oxitocina „hormonul îmbrăţişărilor”. Ea este secretată atunci când bărbatul dă dovadă de tandreţe şi de atenţie faţă de femeie când, de exemplu, o îmbrăţişează sau îi atinge mâna. Organismul femeii secretă oxitocina şi atunci când ea poartă o discuţie plăcută, caldă, cu soţul său.

Eu nu sunt biolog, nici medic, şi nu pot spune în ce măsură comportamentul omului stresat depinde de producţia de hormoni, însă ca om căsătorit am constatat de multe ori, în practică, adevărul celor spuse mai sus. Într-adevar, bărbaţii se odihnesc altfel decât femeile. Aşa ne-a făcut Dumnezeu şi nu este atât de important ce anume condiţionează acest comportament: nivelul hormonal sau alte particularităţi ale naturii masculine, respectiv feminine. Bărbatul a fost dintotdeauna susţinătorul, întreţinătorul şi ocrotitorul familiei, s-a ostenit dintotdeauna întru sudoarea feţei ca să-i hrănească pe ai săi, iar venind acasă după o zi de muncă grea, avea nevoie de odihnă. Pentru el, alternanţa dintre perioadele de încordare, de activitate şi cele de odihnă, de relaxare, sunt pe deplin fireşti.

Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire şi rezolvare 

Pokemon Go, experiment de manipulare în masă

Prin parcuri, pe străzi, pe câmp şi mai nou chiar şi prin bisericile urbane se poate vedea un spectacol bizar: oameni cu nasul în smartphone aleargă să vâneze mici personaje fictive, numite pokemoni. Pokemon GO este un joc lansat de curând. Succesul lui se bazează pe faptul că îmbină virtualul cu realul. Tehnologia, numită realitate augmentată, adaugă elemente virtuale în lumea reală văzută prin intermediul camerei foto de la smartphone, bazându-se pe geolocaţia oferită de telefon.

Pentru a vă oferi câteva informaţii despre acest fenomen care se răspândeşte cu repeziciune, vă oferim un colaj de materiale care arată pericolele la care se expun cei care folosesc aplicaţia, precum şi efectele pe termen lung.

Nebunia Pokemon

Milioane de oameni aleargă în fiecare zi ca să prindă monstruleţii virtuali, denumiţi pokemoni. Pokemon GO face legătura dintre lumea reală şi lumea virtuală. În toată lumea, numeroase construcţii sau locuri publice au fost marcate drept câmpuri în care pot fi găsiţi pokemonii. Aplicaţia a creat însă foarte multe probleme. Există oameni jefuiţi şi adolescenţi care s-au rătăcit. Un bărbat ce conducea nu a mai fost atent la volan şi a produs un grav accident de circulaţie.
Infractorii profită de febra Pokemon Go pentru a atrage jucători şi a-i tâlhări, astfel că autorităţile îi sfătuiesc pe împătimiţi să evite să meargă singuri după pokemoni, mai ales noaptea, şi să evite zonele rău famate.
În San Diego, California, doi bărbaţi au alunecat de pe marginea unei stânci în timp ce se jucau acelaşi Pokemon. Deşi locul era prevăzut cu un gard de sârmă tocmai pentru a se evita astfel de accidente, cei doi au sărit în mod repetat peste respectivul gard pentru a urmări nişte Pokemoni.

Activenews.ro
Milioane de dolari în câteva zile

La aproape o săptămână de la lansare, Pokemon Go pare a fi cel mai rentabil joc de pe platformele de descărcare de aplicaţii ale giganţilor Google şi Apple. Aplicaţia este cea mai descărcată şi se apropie deja de Twitter la numărul de utilizatori activi. Pokemon Go a adus mai multe milioane de dolari venit companiei care l-a lansat, în doar câteva zile.

lorientlejour.com

Primul deces cauzat de Pokemon Go

Un tânăr de 18 ani a fost ucis în Guatemala, iar vărul său a fost rănit, după ce au fost prinşi în vecinătatea casei unui necunoscut, în timp ce încercau să captureze unul dintre personajele jocului Pokemon Go.

dailymail.co.uk

Ce este Pokemon Go? O metodă foarte ieftină de cartografiere

Îţi aminteşti de copilărie când alergai găinile bunicilor prin ogradă sau prin grădinile vecinilor când scăpău pe sub gard? Cam aşa ceva e, dar acum bunica nu mai este, şi nici găinile... Alergăm pentru unchiu' Sam, să "capturăm" cai verzi pe pereţi, să cartografiem ograda noastră, strada pe care ne jucăm , adică un fel de metodă foarte ieftină de întocmit hărţi cu ajutorul naivilor (care-şi cumpără singuri dispozitivele de cartografiere, umblă în teren neplătiţi să facă asta, lucrează foarte amănunţit şi trimit datele în timp real la un sistem centralizat bine pus la punct.

Cornel Stelus

O societate robot

Au investit o groază de bani în supraveghere, în acumularea de informaţii. Supraveghează absolut toate persoanele din camera asta pentru informaţii. Ce cumperi, ce îţi place. Comportamentul tău. Pokemon Go face acelaşi lucru. Unii oameni îi spun capitalism al supravegherii. Ne manipulează comportamentul şi începem să ne comportăm într-un anume fel. Vom deveni un fel de societate robot în care vor şti cum vrem să ne comportăm şi ne vor spune ce să facem. Este ceea ce numim totalitarism.

Oliver Stone, regizor

Indignare: faceţi bine, nu lucruri inutile

Nebunia Pokemon Go l-a inspirit pe tânărul sirian Saif Aldeen Tahhan, un web designer stabilit în Danemarca de aproape doi ani, care a vrut să vorbească despre o altă realitate: cea a sirienilor care trăiesc de cinci ani în condiţii de viaţă cumplite.

Astfel a creat #SiriaGo, unde jucătorii nu mai aleargă după creaturi, ci după case, după truse de prim ajutor sau cărţi. „Fiecare obiect reprezintă un drept fundamental la care sirienii din păcate nu mai au acces. Cartea, de exemplu, se referă la dreptul la educaţie, căci 40% din copiii între 6-17 ani nu merg la şcoală.”, explică Saif Aldeen Tahhan pentru publicaţia L'Orient-Le Jour.

La nici o săptămână de la lansare, aplicaţia Pokemon Go a adus companiei mai multe milioane de dolari venituri şi a devenit cel mai rentabil joc pe platformele de aplicaţii. Tânărul sirian a văzut în acest capriciu o ocazie de a atrage atenţia asupra a ceea ce se întâmplă în ţara lui, o actualitate foarte violentă care a devenit comună în viaţa de zi cu zi. „Oamenii au luat-o razna cu aplicaţia asta, i-a prins cu totul! Mesajul meu este că să salvezi vieţi este mai important decât să vânezi pokemoni!” spune tânărul sirian, indignat.

lorientlejour.com

Experiment la scară mondială

Pokemon Go. Ce fugă înspăimântătoare de realitate. Ce schimbare de atenţie... ce manipulare. Câtă energie consumată într un joc virtual şi cât timp risipit. Câte ar putea rezolva Omenirea între timp, în loc să-şi investească capacitatea de imaginaţie şi energia într un joc virtual. Mi se pare un experiment la scară mondială. Un experiment ce testează capacitatea de manipulare a rasei umane.

Suntem ocupaţi cu prinderea de monştri virtuali şi, între timp, monştrii cât se poate de reali ne hotărăsc soarta şi viitorul, la masa negocierilor politice internaţionale.

Oana Pellea

Lumea devine mai bună, doar dacă fiecare dintre noi alegem Binele!

Reacţionând cu rău la rău nu reuşim decât să înmulţim răul pe pământ. Putem ieşi din acest cerc vicios doar dacă cerem de la Dumnezeu puterea şi ştiinţa Lui de a accepta durerea pe care ne-o produce răul, fără a răni şi noi, dar şi fără a tolera răul.
Adică, e nevoie să spunem că e rău, că ne doare, că noi gândim altfel, dar fără să jignim, fără să ne certăm, sau să ridicăm tonul. Doar să ne rugăm în gând şi să binecuvântăm sufletul rănit de rău şi să cerem de la Domnul milă pentru răul care ne răneşte pe noi. Aşa, încet, încet, vom învăţa un fel de a fi care ne va ajuta să descoperim că în lume nu e numai răul, ci şi multă frumuseţe şi bunătate şi astfel, vom deveni lucrători ai Binelui Care vine de Sus!
Răutatea noastră este strigătul de durere neputincioasă prin care am vrea ca toată lumea să fie mai bună! Dar ea devine mai bună, doar dacă fiecare dintre noi alegem Binele!
Avem nevoie de răbdare, inteligenţă, curăţirea sufletului prin împlinirea poruncilor Domnului, disciplinarea trupului prin nevoinţă cât putem, de luminarea minţii prin rugăciune, şi de puterea pe care o primim prin Spovedanie şi Împărtăşanie!

Monahia Siluana Vlad, „Uimiri, rostiri, pecetluiri”

Ştiinţă şi religie. Când cântă un cor, mai multe inimi bat ca una singură

Să îţi uneşti vocea cu alţii în rugăciune poate fi o experienţă înălţătoare, care uneşte o comunitate într-un fel care poate fi în acelaşi timp şi arzător, şi liniştitor. Ar putea exista şi o bază fiziologică pentru aceste sentimente?

Ca să afle acest lucru, câţiva cercetători de la Universitatea din Gothenburg, Suedia, au studiat bătăile inimii membrilor unui cor de liceeni în timp ce aceştia cântau împreună. Cercetările lor, publicate în 2013 în Frontiers in Neuroscience, confirmă că muzica de cor are efecte calmante asupra inimii, mai ales când este cântată la unison.

Folosind instrumente de monitorizare a pulsului, cercetătorii au măsurat schimbările în bătăile inimilor celor care cântau, în timp ce aceştia navigau prin armoniile complexe ale unui imn religios suedez. Când corul a început să cânte, bătăile inimilor lor au încetinit.

„Atunci când cânţi frazele muzicale, e o formă de respiraţie ghidată”, spune muzicologul Bjorn Vickhoff de la universitatea suedeză, care a condus proiectul de cercetare. Ceea ce l-a uimit a fost faptul că aproape instant bătăile inimii coriştilor s-au sincronizat. Iar rezultatele instrumentelor de monitorizare a pulsurilor au început de la nişte linii amestecate haotic şi s-au sincronizat repede într-un zig-zag uniform. Bătăile inimii au intrat într-un ritm comun, ghidat de tempo-ul cântecului.

„E un mod minunat de a simţi. Nu eşti singur, ci împreună cu alţii, care simt în acelaşi fel”, spune Vickhoff. Cercetătorul plănuieşte să continue cercetările, pentru a vedea cum rezultatele acestora ar putea fi folosite pentru a crea grupuri mai unite şi dinamice în şcoli de exemplu, sau la locul de muncă.

„Când eram mic, în fiecare dimineaţă profesorul cânta cu noi un imn religios la orgă”, spune profesorul. „Ce idee extraordinară: să aduci o clasă de copii la ideea – „Noi suntem una şi astăzi vom lucra împreună.”

Anna Haensch, When Choirs Sing, Many Hearts Beat As One, în SHOTS – Health News from NPR, 10 iulie 2013

Traducere şi adaptare: Natalia Corlean

Lupta pentru dreptate ne omoară bucuria

Se întâmplă de multe ori în viaţă, sau în zi, să intrăm într-o situaţie fără ieşire. Atunci să zicem: „Doamne, treci la volan, că eu nu mai pot, nu mai ştiu pe unde să o iau!”. Şi veţi vedea cât de frumos iese Dumnezeu din încurcătura în care noi L-am băgat… Cu o condiţie: să lăsăm totul deoparte şi să zicem: „Fă Tu asta!”. Din păcate, ne e greu să facem asta, pentru că avem ceva de spus, avem dreptate, avem explicaţii. Tendinţa asta de a ne face dreptate ne mănâncă bucuria şi ne aruncă în mari şi nenumărate necazuri. Numai de am înţelege şi am renunţa la „dreptatea noastră!”.

Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt