Cu Dumnezeu în casă

Postul Mare. O ocazie de a ne curăţi trupul şi sufletul, de a-L aduce pe Dumnezeu tot mai mult în viaţa şi în casa noastră. Postul înseamnă sănătate, atât pentru trup (o vorbă înţeleaptă spune că cine nu posteşte de voie va posti de nevoie, ajungând la regim recomandat de medic), cât şi pentru suflet. Vă invităm să călătorim împreună în această perioadă, sprijinindu-ne unii pe alţii. Aşteptăm deci să ne trimiteţi idei din experienţa dumneavoastră, iar pentru început noi vă oferim câteva informaţii despre importanţa calciului în organism şi ce alimente de post sunt bogate în calciu, precum şi o reţetă de post cu conopidă, o bogată sursă de magneziu, calciu, potasiu şi vitaminele C şi B.

• Calciul şi postul
• Conopidă pane de post
• Bine de ştiut - despre câteva efecte binefăcătoare ale lămâilor

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 25 - februarie 2009

Conopidă pane de post

Ingrediente:

• 1 conopidă
• făină pentru pudrat
• ulei vegetal
• frunzele de la o legătură mică de pătrunjel
• sare de mare
• 1 lămâie

pentru aluat:

• 1 linguriţă seminţe chimen
• 2 linguriţe seminţe muştar
• 1 ardei iute uscat
• 1 linguriţă piper boabe negru
• 200 grame făină
• 1/2 linguriţă curcuma (dă o culoare galbenă, dar se poate şi fără, dacă nu găsiţi)
• 350 ml bere rece
• sare de mare

Este un fel delicios de a găti conopida. Faceţi întâi aluatul. Zdrobiţi seminţele de chimen şi muştar, ardeiul iute şi piperul într-un mojar, până obţineţi o pudră. Puneţi făina într-un castron şi adăugaţi condimentele măcinate şi curcuma. Turnaţi cea mai mare parte a berii şi amestecaţi uşor. Trebuie să obţineţi consistenţa unei smântâni mai groase. Dacă aluatul este prea dens, incorporaţi restul berii. Nu vă faceţi griji dacă rămân mici cocoloaşe, vor deveni crocante la prăjit. Presăraţi sare de mare după gust şi daţi deoparte, apoi pregătiţi conopida.
Îndepărtaţi cotorul conopidei şi desprindeţi floretele. Tăiaţi tulpina în bucăţi de 2 cm - astfel vor necesita acelaşi timp de prăjit. Spălaţi conopida, scurgeţi-o de apă şi uscaţi-o cu un prosop de hârtie. Puneţi bucăţile de conopidă într-un castron şi pudraţi-le cu puţin făină.

Turnaţi ulei într-o cratiţă adâncă de 10 până la 20 cm şi încingeţi-l.
Scuturaţi surplusul de făină de pe conopidă. Una câte una, cufundaţi bucăţile de conopidă în aluat şi aşezaţi-le apoi cu grijă în uleiul încins. Cel mai bine ar fi să prăjiţi în tranşe mici, ca să nu supra aglomeraţi cratiţa (dar serviţi fiecare tranşă de cum este gata). După fiecare tranşă de conopidă, puneţi în tigaie câteva frunze de pătrunjel date prin aluat şi prăjiţi-le timp de 40 secunde (sunt bune intercalate cu conopida pane).
Prăjiţi bucăţile uşor, întorcându-le de câteva ori cu o spumieră. Când devin rumene şi crocante scoateţi-le din ulei, lăsând surplusul să se scurgă înapoi în cratiţă, şi aşezaţi-le pe un prosop de hârtie pentru a le scurge. Săraţi şi stoarceţi deasupra o jumătate de lămâie.
Sfaturi:
- prăjiţi în tranşe mici şi serviţi imediat, pentru a fi mâncate cât sunt crocante şi fierbinţi.
- reţeta de aluat poate fi folosită şi la alte preparate, de la fileuri de peşte şi fâşii subţiri de pui la orice legume tăiate fin.
- dacă doriţi un gust mai simplu, puteţi renunţa la condimente.

Reţetă oferită de domnul Sorin Toader din Braşov

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 25 - februarie 2009

Calciul şi postul

Acum, în pragul Postului Mare, ne-am gândit să vă punem în atenţie cât este de important să avem grijă de calciul din organism. Este ştiut faptul că alimentele cu cel mai mare aport de calciu sunt produsele lactate şi ouăle, alimente la care renunţăm în perioada postului. Dar totuşi ne rămân destule alimente cu un bogat conţinut de calciu pe care le putem folosi.
Calciul este considerat cel mai important mineral din componenţa organismului nostru, fiind depozitat în proporţie de 99% în schelet şi dinţi, funcţiile lui fiind multiple. Împreună cu fosforul asigură buna funcţionare a scheletului şi dinţilor, ajută la transmiterea impulsurilor nervoase, acest fapt având implicaţii şi în controlul contracţiilor musculare, asigură bătăile regulate ale inimii şi împreună cu magneziul e responsabil de sănătatea întregului sistem cardiovascular, diminuează procesele alergice, are rol în reglarea hormonală şi enzimatică (producţia de energie, digestie, metabolismul grăsimilor), ajută la coagularea sângelui, deci la vindecarea rănilor.
Văzând rolul important pe care îl joacă în buna funcţionare a organismului nostru este foarte uşor de înţeles că o cantitate insuficientă de calciu (hipocalcemie) sau ponderea lui prea mare (hipercalcemie) duce la destabilizarea întregului organism. Semnele hipocalcemiei, care este mai des întâlnită, sunt: insomnie, irascibilitate, palpitaţii, balonări, senzaţii de amorţeală a mâinilor, dureri de cap, senzaţie de lipsă de aer, dificultăţi în înghiţirea alimentelor.
Cel mai important aliat al calciului, care de fapt îl ajută să se fixeze în organism este vitamina D3, acelaşi rol avându-l şi borul. De asemenea, duşmanii calciului din organism sunt proteinele cu un crescut conţinut de fosfor. Pentru asigurarea unui aport suficient de calciu în organism trebuie să avem o alimentaţie echilibrată, bogată în vitamine şi minerale, evitând prelucrarea îndelungată a hranei, care duce la deprecierea vitaminelor şi mineralelor.
Printre sursele naturale de calciu (exceptând laptele, produsele lactate şi gălbenuşul de ou de care ne vom bucura după post) se numără următoarele alimente: soia boabe, fasolea verde şi uscată, mazărea, conopida, broccoli, morcovii, ţelina, varza, merele, perele, struguri, afinele. Perele şi struguri au şi un bogat conţinut de bor. De asemenea mierea şi propolisul sunt deosebit de eficiente în combaterea dezechilibrului fosfo-calcic. Dintre plantele medicinale din care se pot face ceaiuri foarte folositoare pentru aportul de calciu amintim: coada calului, urzica, cătina, măceşele, tecile de fasole sau pirul medicinal.

Violeta Bostan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 25 - februarie 2009

BINE DE ŞTIUT:

♦Lămâile introduse în apă caldă, câteva minute, înainte de întrebuinţare, vor avea mai multă zeamă.

♦Adăugaţi la apa rece cu care spălaţi orezul o jumătate de linguriţă de suc de lămâie; aceasta are proprietatea de a albi orezul şi de a împiedica lipirea boabelor.

♦Durerile de cap se atenuează dacă se aşează pe tâmple şi pe frunte o compresă de tifon, pe care plasăm una lângă alta, câteva felii de lămâie. Concomitent mâinile se afundă într-un lighean cu apă fierbinte.

Sfaturi oferite de doamna preoteasă Mihaela Bîlbă, din Toderiţa

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 25 - februarie 2009

Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Drăguş

Drăguşul este un sat cunoscut nu numai în Ţara Făgăraşului, ci şi pe alte meleaguri îndepărtate, datorită mai ales bogatului studiu făcut aici de către sociologul Dimitrie Gusti. De-a lungul timpului Drăguşul a ajuns renumit fie pentru frumoasele costume populare şi meşteşugarii care le făceau, fie pentru căpşunii cultivaţi aici, fie pentru fiii satului, dintre care cel mai cunoscut este Ion Codru Drăguşanu, fie pentru vizitele unor personalităţi de seamă. Despre sat şi biserica lui ne vorbeşte părintele paroh Gheorghe Roşca:


Satul din deal
Comuna Drăguş face parte din şiragul satelor de la poalele Munţilor Făgăraş şi este aşezată la jumătatea distanţei dintre aceştia şi râul Olt. Aşezarea se află pe un deal retezat, localitatea asemănându-se cu un observator în zonă; ca să ajungi la ea trebuie să urci, din orice parte ai veni.
Drăguşul fost comună până în anul 1968, când şi Făgăraşul era judeţ. Apoi reşedinţa de comună a fost mutată în Viştea de Jos, pentru că era situată pe Drumul Naţional 1. Din 2004, localitatea şi-a redobândit titulatura de comună.

Una din cele mai înalte biserici din zonă
Biserica din Drăguş, aşezată în centrul comunei, este una din cele mai mari din Ţara Făgăraşului, având foarte multe elemente în comun cu biserica din Părău. Clădită din cărămidă şi piatră, în formă de navă, cu un turn în formă dreptunghiulară de o înălţime uimitoare pentru anii 1894-1896, când a fost ridicată. A fost sfinţită de ÎPS Miron Romanul, Mitropolitul Ardealului, în septembrie 1897.
În 1941 s-a început pictura, finalizată însă abia în 1954 şi sfinţită de mitropolitul Ardealului din acea vreme, ÎPS Nicolae Bălan. Toată cheltuiala şi munca depusă pentru zidire, pictare şi întreţinere a fost suportată de către bunii credincioşi ai parohiei.
Începând cu anul 2000 au fost întreprinse o serie de lucrări de restaurare a lăcaşului de cult: s-a refăcut exteriorul bisericii în terasit, s-au reparat părţile deteriorate din lemnăria acoperişului iar ţigla a fost înlocuită cu un nou acoperiş, de tablă. În luna mai a anului 2006 toate aceste lucrări au fost binecuvântate de către PS Visarion, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului din acea vreme.
În vara aceluiaşi ani, din rânduiala lui Dumnezeu s-a descoperit faptul că podeaua era infectată cu o ciupercă, iar după un tratament adecvat s-a turnat placă de beton şi s-a placat cu gresie. A fost refăcută şi instalaţia electrică, strănile au fost înlocuite, iar biserica a fost înfrumuseţată cu mobilier şi alte obiecte de cult.

Vizite ale unor oaspeţi de seamă
Biserica din Drăguş a fost remarcată în 1929 de către profesorul şi sociologul Dimitrie Gusti (1880-1955), când a venit în sat cu o echipă de studenţi sociologi din Bucureşti să culeagă folclor şi să investigheze viaţa satului românesc Drăguş.
De asemenea, la 15 august 1994, cu prilejul sfinţirii Mănăstirii Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, drăguşenii au primit cu mare cinste şi bucurie vizita Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului, care a fost însoţit de Părintele Patriarh Teoctist, ÎPS Antonie Plămădeală, ÎPS Daniel, mitropolitul de atunci al Moldovei, precum şi alţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.
În anul 1997 a ajuns în parohia noastră şi Maiestatea sa Regele Mihai, care a admirat strădania şi efortul ţăranilor drăguşeni.

Pr. paroh Gheorghe Roşca

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 25 - februarie 2009