luni, 16 martie 2015

Împăcarea cu alţii




O frumoasă legendă orientală relatează povestea unui pârău de munte ce curgea harnic la vale, croindu-şi drum peste cascade, bolovani şi pietre. Era ambiţios şi mândru de puterea cu care biruia orice obstacol.
Într-o bună zi, însă, cum se grăbea spre mare, i-a ieşit în cale un pustiu. Deprins să se confrunte cu oricine, pârâul s-a avântat în luptă cu nisipul. I se părea o joacă de copii să treacă peste imensul lui. Când acolo...
− Ce-i asta?
Apele sale au prins a se topi văzând cu ochii: nisipul i le absorbea. Arşiţa îl sufoca, iar el, cu cât mai mult încerca să se lăţească şi să pară mare, cu atât mai iute dispărea în necuprinderea pustiului.
Un vultur, care urmărea din ceruri această confruntare, l-a sfătuit:
− Nu te împotrivi. Lasă-te în voia vântului.
− Cum adică să mă las în voia vântului?
− Simplu: contopeşte-te cu el.
− Nu pot, s-a opus râuleţul de munte. Ar însemna să-mi pierd esenţa şi să renunţ la misiunea mea.
− Ce misiune?
− Am fost trimis să dau mâna cu Marea, apoi să mă întorc pe muntele ce m-a născut.
− Frumoasă misiune. Dar să ştii că cine nu se schimbă, nu se poate întoarce de unde a plecat.
− Râuleţul a căzut pe gânduri... „E chiar atât de important să te împaci cu alţii? Nu confruntarea duce spre victorie?”
În timp ce medita, apele i s-au evaporat. Vântul le-a purtat spre ţărmul mării, apoi le-a înălţat pe sus şi le-a înălţat spre creasta muntelui de dincolo de orizont.
− Ce minunată este lumea! a exclamat uimit şi, totodată, fericit pârâul care, acum, avea înfăţişarea unui nor frumos.
La scurtă vreme, norul s-a preschimbat în fulgi, fulgii – în troiene, iar troienele, mângâiate de soarele primăvăratic, s-au topit şi au pornit la vale, adunându-se din nou în albia aceluiaşi pârâu de munte...

Când simţi că nu mai eşti în stare să trăieşti în pace cu ceilalţi, singura ieşire din situaţie e... să trăieşti cu ei în pace mai departe!

Aurelian Silvestru, fragment din articolul publicat în „Literatură şi artă”, săptămânal al scriitorilor din Republica Moldova, 22 ianuarie 2015


Niciun comentariu: