De ce au fost rânduite posturile? Ca să ne
înveţe înfrânarea. Ce înfrânare? În chip nemijlocit, înfrânarea de la mâncare
săţioasă şi gustoasă. Dar însemnătatea postului nu se termină aici: am vorbit
de postul trupesc, dar el trebuie să fie pentru noi şcoală a postului
duhovnicesc.
Ce este postul duhovnicesc? Este înfrânarea de
la tot ce vatămă, de la tot ce strică sufletul nostru, adică de la patimi, ce
stau la temelia tuturor păcatelor noastre. Sfinţii Părinţi deosebeau opt patimi
de căpetenie: lăcomia pântecelui, curvia, iubirea de argint, mânia,
întristarea, deznădejdea, slava deşartă şi trufia. De ce patima lăcomiei
pântecelui a fost pusă pe primul loc? Fiindcă cel ce nu biruie această patimă
josnică, dobitocească, nu va putea înfrânge nici celelalte patimi. Sfinţii
Părinţi, care au cercetat în adâncime tot ce se petrecea în inimile lor, care
au înţeles căile prin care păcatul se dezvoltă în inima omenească, ne învaţă că
toate acest patimi sunt legate între ele în chip nemijlocit – altfel spus, dacă
nu biruim o patimă grosolană, aceasta naşte în inimă altă patimă, mai subţire,
iar împreună atrag o alta şi aşa mai departe. Această legătură nedespărţită
dintre patimi poate fi comparată cu un lanţ greu, în care suntem cu toţii
strâns înfăşuraţi şi pe care trebuie să îl rupem începând nu de la mijloc, nu
de la capăt, ci de la început. Postul a fost rânduit tocmai pentru că lăcomia
pântecelui este începutul acestui lanţ, temeiul dintâi al tuturor celorlalte
patimi ale noastre. (…)
Înaintea voastră stă postul – vreme de
pocăinţă şi mântuire. Mulţi nu pricep însemnătatea posturilor şi nu le ţin.
Totuşi, tocmai postul trupesc ne ajută să ne pocăim şi să ne mântuim, fiindcă
lăcomia pântecelui este născătoarea tuturor celorlalte patimi şi în acelaşi
timp cea mai uşor de biruit. Dacă vom împlini această poruncă uşoară, dacă ne
vom înfrâna pântecele, vom căpăta stăpânire şi asupra celorlalte patimi.
Sf. Luca al Crimeii, Cuvânt în vinerea primei
săptămâni din Postul Mare
(în volumul „La porţile Postului Mare”)
Sfântul Ierah Luca al Crimeii (1877-1961) a
fost chirurg şi, mai târziu, arhiepiscop. Om de ştiinţă cunoscut, profesor
universitar, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar şi un
mare propovăduitor şi pătimitor pentru credinţă în vremea stăpânirii bolşevice
din Rusia. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, iar din 2013
apare şi în calendarul românesc, în 11 iunie.
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 72, martie-aprilie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu