Tatăl meu obişnuia
să îmi spună mereu: „Aminteşte-ţi că eşti parte din familie şi ceea ce faci se răsfrânge asupra întregii
familii”. Tatăl meu nu era un creştin model, însă întotdeauna a fost un
cetăţean exemplar şi trăia după principiile creştine. Îl respectam şi
întotdeauna îmi amintesc de acest sfat simplu pe care mi l-a dat. Faptele mele
au avut impact asupra reputaţiei celor pe care îi iubeam.
Să ai un nume bun este important. În Sfânta Scriptură stă scris: „Un nume
(bun) este mai de preţ decât bogăţia” (Pilde 22, 10). Având un nume bun
câştigăm încrederea celorlalţi. Atunci când alţii ne atacă pe nedrept, discreditându-ne
numele, trebuie să ne preocupe acest lucru. Cum ar trebui să reacţionăm în calitate de creştini atunci când ne confruntăm cu un
astfel de atac?
Aceasta este o întrebare pe care Mitropolitul Grigorie al St.
Petersburgului o pune în cartea sa „Cum să duci o viaţă sfântă” (How to Live a Holy Life).
Aici ne oferă şi patru puncte pe care să le luăm în considerare:
1. Înainte de toate, indiferent cât de urâte şi
injurioase ar fi vorbele rele la adresa noastră, trebuie să avem grijă să nu
cădem pradă furiei,
violenţei verbale şi răzbunării, ci să ne păstrăm calmul. Trebuie să fim
într-un duh cu Hristos, iar El, în faţa acuzaţiilor
evreilor, a rămas netulburat şi fără dorinţă de
răzbunare. Hristos, „ocărât fiind, nu răspundea cu ocară…, ci se lăsa în grija
Celui ce judecă cu dreptate” (I Petru 2, 23).
Primul lucru pe care trebuie să îl facem este să ne amintim de exemplul lui
Hristos, să ne păstrăm calmul şi gândirea obiectivă, pentru a putea să ne
comportăm cinstit cu cel care ne acuză. Asta înseamnă să ne putem stăpâni
patimile, astfel încât să nu ne înfuriem şi să răspundem într-un mod nepotrivit. În aceste situaţii putem să exersăm rugăciunea, în special
Rugăciunea lui Iisus, întrucât practicată zilnic ne ajută să ne ţinem departe
de patimi şi ne permite să ne stăpânim furia atunci când suntem acuzaţi pe nedrept.
2. Când auziţi că ceilalţi vă vorbesc de rău şi vă atribuie patimi de tot felul, intenţii rele, etc. supuneţi-vă imediat unei
autoanalize severe, ca să vedeţi dacă
aveţi într-adevăr acele
patimi de care sunteţi
acuzaţi.
Analizaţi-vă
îndeaproape: nu cumva acele patimi se ascund în voi, fie şi într-o mică măsură?
Atunci când vedeţi că
există fie şi doar o fărâmă de adevăr, căiţi-vă, rugaţi-vă fierbinte cerându-I Domnului să vă
mântuiască de acel păcat şi
străduiţi-vă
puternic să vă îndreptaţi. Folosiţi
fiecare astfel de circumstanţă pentru a vă examina în primul rând propriul mod
de comportament. În acest fel, orice acuzaţie poate deveni o binecuvântare care vă
ajută să deveniţi un
creştin mai bun, după chipul
lui Hristos.
3. Dacă după o analiză interioară atentă, imparţială, observaţi că patimile de care sunteţi acuzat nu există, puteţi să vă apăraţi şi să respingeţi
calomnia ce vi s-a adus, însă doar atunci când acest lucru este absolut
necesar, nu din cauza mândriei sau a iubirii de sine, ci doar pentru a vă apăra
poziţia în societate. Să vă
apăraţi însă cu calm, fără furie sau indignare.
Acesta nu este un lucru uşor de realizat, pentru că adesea suntem răniţi din cauza mândriei, sau a
unei păreri prea bune pe care o aveam despre noi înşine, sau din cauza unei
false imagini pe care o avem referitor la cât de importanţi suntem. Trebuie să
ne asigurăm că ripostăm cu grijă şi într-un mod obiectiv, fără să fim mânaţi de o mândrie egocentristă.
4. Dacă vedeţi că apărarea nu vă ajută cu nimic,
atunci:
a) Încercaţi să înduraţi cu răbdare calomnia ce vi s-a adus, oricât ar fi fost
de gravă, şi îmbărbătaţi-vă
cu gândul: „Dumnezeu îmi vede nevinovăţia, de ce să mă supăr? El Însuşi are
grijă de mine iar dacă spălarea ruşinii mele îmi va fi de folos, atunci El mă va apăra. Îmi va declara
nevinovăţia la
Judecata de Apoi şi toţi oamenii şi îngerii lui Dumnezeu mă vor dezvinovăţi
împreună cu El.”
b) Îmbărbătaţi-vă şi mai
mult cu acest gând: „Mântuitorul a îndurat o mulţime de nedreptăţi atunci când
a trăit pe pământ, dar niciodată nu a încercat să se apere în faţa vreunui
judecător. Unele dintre ele erau foarte grave, dar El le-a îndurat pe toate cu
răbdare. Aşa ar trebui
să fac şi eu.” „Nu este ucenic mai presus
de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său” (Matei 10, 24) .
c) Sporiţi-vă eforturile de a vă comporta cât mai bine în orice împrejurare.
Străduiţi-vă nu numai să evitaţi să daţi
altora ocazia de a vă vorbi de rău prin ceea ce faceţi sau spuneţi, ci evitaţi chiar şi ocaziile de a fi suspectaţi de orice patimă, ferindu-vă chiar şi de un
comportament permisibil, dacă este posibil în vreun fel ca acesta să fie cauză
de calomniere.
d) Dacă vorbele rele la adresa voastră nu încetează, sau chiar se înmulţesc, atunci nu vă mai rămâne altceva de
făcut decât să vă adânciţi în
rugăciune, nădăjduind că Domnul îi va lumina şi îi va îndrepta pe cei care vă vorbesc de
rău. Faceţi asta
pentru că şi Hristos
s-a purtat aşa chiar
şi cu ucigaşii Săi (Luca 23, 34).
Amintiţi-vă mereu că Hristos este modelul nostru. Pe lângă rugăciune, citiţi Sfânta Scriptură şi căutaţi să înţelegeţi exemplele pe care El ni le dă pentru viaţa de zi cu zi. Acestea se bazează în
mod evident pe smerenie şi
pace. Hristos s-a rugat şi a
postit pentru a-şi
pregăti trupul omenesc să se supună dumnezeirii Sale. Aceasta este, de
asemenea, încercarea prin care trebuie să trecem şi noi, şi de aceea trebuie să ne folosim de toate
elementele pe care ni le oferă un mod ortodox de viaţă.
Diac.
Charles Joiner,
catedrala ortodoxă greacă „Sf. Gheorghe” din Greenville, South
Carolina, SUA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu