Farmacia Domnului: ştevia

Ştevia este o plantă spontană, care se poate culege de primăvara până toamna târziu de pe lângă garduri sau drumuri; poate fi şi cultivată.

Frunzele de ştevie au gust asemănător cu spanacul, doar că sunt puţin mai acrişoare. Se folosesc la salate, ciorbe, pireuri.

Ştevia este bogată în vitamina A şi C. are un puternic efect depurativ, curăţă sângele, este purgativă şi combate inflamaţiile. Este valoroasă pentru că se digeră foarte uşor şi este bogată în vitamine şi săruri minerale.

Ca şi spanacul, conţine acid oxalic; de aceea, cânt sunt consumate fierte, trebuie opărite înainte, aruncând apa bogată în oxalaţi, care duce la formarea pietrelor la rinichi.

Ciorbă de ştevie

8 fire ceapă verde

2 linguri ulei

4 legături de ştevie,

1 legătură de lobodă roşie, ,

 1 lingură orez 

leuştean, mărar

borş, sare
Ceapa tăiată mărunt să înăbuşă puţin în ulei, apoi se adaugă orezul şi apă. Între timp se opăresc ştevia şi loboda tăiate mărunt, apoi se scurg, se pun în ciorbă şi se lasă până orezul e fiert. La sfârşit se adaugă borş şi sare după gust, iar după ce se opreşte focul, verdeaţa. Dacă nu este post, se poate adăuga un ou bătut.

Sărmăluţe în foi de ştevie

Pentru că varză gătită este foarte greu de digerat, o alternativă pentru sarmale sunt frunzele de ştevie. Ele se pot prepara clasic, după reţeta pe care o folosiţi de obicei. Iată însă şi o variantă mai bogată din punct de vedere nutritiv:

Ingrediente:

- o ceapă

- 2 ceşti orez

- stafide

- sâmburi de dovleac

- seminţe de floarea soarelui

- seminţe de in

- borş

- sare, piper

- ulei de măsline

- cam 3-4 legături frunze de ştevie

Seminţele de dovleac şi cele de floarea soarelui se pun la înmuiat timp de o jumătate de oră. Ceapa se înăbuşă în ulei cu puţină apă, se adaugă orezul şi 8 ceşti de apă şi se lasă până orezul e aproape fiert. Între timp se opăresc frunzele de ştevie (se lasă doar câteva secunde, altfel se înmoaie prea tare), iar cele care au cotor mai gros se bătătoresc cu făcăleţul.

Se adaugă la orez stafidele, seminţele (cele de dovleac şi floarea soarelui mărunţite bine, eventual cu gheara de pasat), sare, piper şi puţin ulei de măsline.

Se împăturesc bine sărmăluţele şi se aşează în cerc într-o cratiţă unsă cu puţin ulei şi tapetată cu resturile de frunze pe care nu le-aţi putut folosi. Dacă vă rămâne compoziţie puteţi umple o roşie, un ardei sau un dovlecel. Se adaugă apă şi borş fierbinte până ce sunt puţin acoperite, apoi se pun la fiert. Ştevia nu trebuie să fiarbă prea mult, aşa că sunt gata foarte repede.
Dacă nu este post, se adaugă smântână la servit.

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 63 - aprilie 2012