După ce urci dealul Galaţiului, peisajul
depresiunii plate, mărginită în zare de Munţii Făgăraşului, se schimbă complet.
Alternanţa de văi şi dealuri, păduri şi păşuni, oferă în aceste părţi ale Ţării
Făgăraşului o privelişte odihnitoare. Nu degeaba turismul rural a început să se
dezvolte bine în această zonă caracterizată timp de secole de multiculturalismul
convieţuirii între două neamuri diferite. După exodul saşilor, bisericile româneşti
ortodoxe au rămas principalele centre spirituale din aceste localităţi. Un
astfel de centru este şi biserica din Şoarş, despre care ne vorbeşte Pr.
Dumitru Hilohe, parohul ei din 2010:
La marginea satului
Comuna Şoarş este
situată la nord de oraşul Făgăraş, la o distanţă de 13 km, fiind înconjurată de
dealuri şi coline şi având ca vecini: satul Felmer la est, satul Seliştat la
vest, satul Bărcut la nord-vest, satul Văleni la nord-est şi satul Rodbav la
sud-vest.
Din cele mai vechi
timpuri au trăit pe aceste meleaguri români ortodocşi, iar după venirea saşilor
aici, în secolele XII-XIII, au rămas să convieţuiască împreună cu aceştia. Păstrători
de-a lungul veacurilor ai credinţei strămoşeşti, credincioşii ortodocşi de aici
au reuşit să îşi clădească mai întâi o biserică din lemn, după posibilităţile
lor modeste. Aceasta va fi înlocuită de una nouă în prima jumătate a secolului
XIX, aproximativ pe la anul 1840.
Ridicată cu multă
jertfă
Această nouă
biserică, în care credincioşii înalţă rugăciuni şi în prezent, a fost ridicată
cu mult sacrificiu de către locuitorii de atunci ai comunei Şoarş. Din
istorisirile bătrânilor de azi reiese că pentru ridicarea bisericii fiecare
familie şi-a vândut câte o vită din propria ogradă, iar cu banii strânşi s-au
procurat cele necesare construirii actualului lăcaş de cult.
Biserica este situată
în cimitirul ortodox, la marginea nord-vestică a localităţii, pe deal, în
strada lăturalnică de sus, de unde domină cu silueta ei zveltă întreg satul si
împrejurimile. Construcţia este în formă de corabie, cu ziduri groase din
piatră si cărămidă. Bolţile din cărămidă sunt în număr de cinci şi sunt unite
cu arcuri semicilindrice, pornind de la limita superioară a zidurilor. Absida
altarului este mai joasă, fiind în formă de piramidă trunchiată. Turnul este
structurat la interior pe trei niveluri, la cel superior fiind amplasate cele
trei clopote.
Alături de biserică,
la aproximativ 6 metri distanţă, se află casa parohială a cărei clădire
datează, conform actelor aflate în arhiva parohiei, din anul 1908, servind de-a
lungul timpului şi ca dispensar, şcoală sau cămin cultural.
Preoţi slujitori
Biserica a fost păstorită
de-a lungul timpului de mai mulţi preoţi, dintre care sunt cunoscuţi, după
semnăturile în matricole, următorii: Pr. Iosif Răgneală (1841-1875), Pr. Vasile
Joantă (1876), Pr. Ioan Răgneală (1876-1910), Pr. Ioan Răduleţ (1910-1912), Pr.
Dionisie Turcu (1912-1965), Pr. Andrei Aldea (1965-1979), Pr. Gheorghe Leonte (1979-2010).
Pr. paroh Dumitru
Hilohe
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 63 - aprilie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu