Am băgat de seamă
că astăzi, mai ales cei ce studiază, sunt vătămaţi de cei din familie.
Deşi sunt copii
buni, se strică. Nu gândesc; au o nesimţire. Îi netrebnicesc şi îi strică
părinţii lor. Deoarece părinţii au trecut prin ani grei, vor ca fiii lor să nu
ducă lipsă de nimic.
Nu cultivă
mărimea de suflet la copiii lor, ca să se bucure atunci când sunt în lipsă.
Fireşte, o fac cu gând bun. Astăzi, cu bunătatea lor, cu bunătatea lor fără
discernământ îi prostesc. Îi obişnuiesc să le vină toate de-a gata, chiar şi
apa, ca să citească şi să nu piardă timpul, şi astfel îi fac netrebnici şi pe
băieţi, şi pe fete.
După aceea copii
le vor vrea pe toate în palmă chiar şi când nu vor mai învăţa.
Şi răul începe de
la mame: „Tu, fiul meu, să înveţi. Eu o să-ţi aduc şi ciorapii şi o să-ţi spăl
şi picioarele. Ia dulceaţa! Ia cafeaua!”
Şi copiii nu
înţeleg cât de obosită este mama făcând acestea, pentru că ei nu se ostenesc.
Cuviosul Paisie
Aghioritul
(„Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan”)
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 59 – decembrie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu