Dragostea fără discernământ strică pe copii

Am băgat de seamă că astăzi, mai ales cei ce studiază, sunt vătămaţi de cei din familie.

Deşi sunt copii buni, se strică. Nu gândesc; au o nesimţire. Îi netrebnicesc şi îi strică părinţii lor. Deoarece părinţii au trecut prin ani grei, vor ca fiii lor să nu ducă lipsă de nimic.

Nu cultivă mărimea de suflet la copiii lor, ca să se bucure atunci când sunt în lipsă. Fireşte, o fac cu gând bun. Astăzi, cu bunătatea lor, cu bunătatea lor fără discernământ îi prostesc. Îi obişnuiesc să le vină toate de-a gata, chiar şi apa, ca să citească şi să nu piardă timpul, şi astfel îi fac netrebnici şi pe băieţi, şi pe fete.

După aceea copii le vor vrea pe toate în palmă chiar şi când nu vor mai învăţa.

Şi răul începe de la mame: „Tu, fiul meu, să înveţi. Eu o să-ţi aduc şi ciorapii şi o să-ţi spăl şi picioarele. Ia dulceaţa! Ia cafeaua!”

Şi copiii nu înţeleg cât de obosită este mama făcând acestea, pentru că ei nu se ostenesc.

Cuviosul Paisie Aghioritul 

(„Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan”)

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 59 – decembrie 2011