Când mă gândesc la marele
praznic al Naşterii Domnului Iisus Hristos, primele lucruri care îmi vin în
minte sunt bucuria şi bogăţia. Nu poţi să te gândeşti la marele praznic fără să
le ai în vedere. E bucuria îmbogăţirii noastre cu toate cele ale praznicului şi
îmbogăţirea noastră cu bucuria Naşterii Domului Hristos şi a darurilor Întrupării
Fiului lui Dumnezeu. Nu poţi să te gândeşti la acest praznic fără să ai în
vedere bogăţia Cerului ce se revarsă pe pământ şi nu poţi să pierzi din vedere
bucuria pământului ce se înalţă la cer.
Bogăţia cerului ce se
revarsă pe pământ o întâlnim, în mod paradoxal, într-o iesle săracă. Bogăţia
despre care vorbim este întruchipată de Pruncul Iisus Ce se naşte în lume, ca
lumea să se bucure de iertare (iertarea păcatelor) şi de izbăvire (izbăvirea
din robia păcatului şi a morţii). Bogăţia despre care vorbim stă în darurile pe
care le primeşte lumea prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, primul fiind
bucuria iertării şi izbăvirii. Bogăţia despre care vorbim stă în bucuria de a
dărui în această perioadă a anului, mai mult ca oricând altcândva. Bogăţia
despre care vorbim stă în bucuria cu care ne înconjoară cei care primesc
ajutorul nostru. Bogăţia despre care vorbim stă de fapt în bucuria de a nu mai
şti cine dăruieşte şi cine primeşte, ştiut fiind faptul că dăruitorul este şi
primitor, iar primitorul este şi dăruitor.
Bucuria despre care vorbim
stă în bogăţia datinilor şi a obiceiurilor noastre strămoşeşti legate de marele
praznic al Naşterii Domnului. Bucuria despre care vorbim stă în bogăţia
duhovnicească pe care o avem atunci când cântăm şi ascultăm colindele. Bucuria
despre care vorbim stă în bogăţia duhovnicească pe care o împărtăşim cu cei ce
„ne colindă” sau pe care „îi colindăm”. Bucuria despre care vorbim stă în
bogăţia pe care o întâlnim la masa cea plină a lui Dumnezeu, din care toţi ne
săturăm şi nicicum nu o împuţinăm. Bucuria despre care vorbim stă în bogăţia
mulţumirii noastre pentru toate cele ce se coboară de la Dumnezeu la noi.
Bucuria despre care vorbesc acum stă în bogăţia înţelepciunii pe care o îmbrăţişezi
atunci când ai reuşit să urci pe scara lui Iacob, parcurgând astfel drumul de
la Betel (Facere 28,10-22) la Betleem (Matei 2,1), de la înţelepciunea
omenească la cea dumnezeiască, urmând astfel descoperirea (revelaţia) ce ne
este înfăţişată în „Cartea Neamului lui Iisus Hristos” (Matei 1 , 1 şi urm.).
Să înţelegem, deci, că
bucuria bogăţiei noastre stă de fapt în bogăţia bucuriei noastre. Şi asta vă
doresc eu vouă, fraţilor!
Pr. Marius Demeter
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 59 – decembrie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu