Satul Luţa aparţine de
comuna Beclean şi este situat la 8
km sud-vest de Municipiul Făgăraş. Această comunitate
mică, recenzată în 1733 cu 25 de familii (în jur de 125 de suflete), este cea
care ni l-a dat pe preotul şi profesorul Valeriu Literat, al cărui nume îl
poartă astăzi muzeul Ţării Făgăraşului. Despre istoria satului, care a fost în
timp şi filie a satului Ludişor, ne povesteşte astăzi părintele Neculaie Bera,
paroh din 1997:
Începuturile
Despre înfiinţarea
satului se găsesc puţine date. După părerea istoricului Augustin Bunea, satul
Luţa ar fi fost înfiinţat prin secolul al XIII-lea, de locuitorii emigranţi din
Dalmaţia – provincie a imperiului Austro-Ungar – care s-au strecurat spre
răsărit în Transilvania şi s-au aşezat pe locul unde se află azi satul.
Numele Luţa e luat de la
familia Lutiţa, emigrată aici din Raguza, care mai târziu s-a prescurtat şi
transformat în Luţa. Adevărul acestor date istorice este confirmat şi prin
„Diploma de nobil” a familiei Luţoi, familie care există şi azi în sat. În
această „diplomă” numele familiei Lutiţa a fost maghiarizat ca Luczai (Luţoi). Nobilul
Luţoi a adus aici, mai târziu, familia Szatmaryi, de asemenea nobilă. Toţi
locuitorii satului au devenit iobagii acestor două familii nobiliare. După anul
1848, familiile Breazu, Grama, Literat, Opriş şi Secheli, făcându-se
„grăniceri”, au devenit cetăţeni liberi.
Biserica, şcoala ei şi
preoţii
Biserica actuală a fost
construită în anul 1870, pe fundaţiile unei biserici din lemn. Are fundaţia din
piatră, zidăria din cărămidă, cu acoperişul din lemn şi ţiglă solzi.
Pe lângă biserică s-a mai
construit pe la anul 1850 o „şcoală confesională”, unde predau preotul şi un
dascăl. Edificiul de şcoală a fost cumpărat de biserică de la un urmaş al
nobilului Szatmaryi. Acestui edificiu i s-a făcut o reparaţie capitală şi
extindere în anul 1908 şi a funcţionat ca „şcoală confesională” până în anul
1921, când a devenit „şcoală de stat”.
Biserica şi şcoala au
fost construite prin munca şi participarea materială a credincioşilor din sat,
precum şi cu ajutorul familiilor de nobili Luţoi şi Szatmaryi.
Ca preoţi care au
funcţionat o perioadă mai îndelungată la Luţa au fost: Ilie Secheli (1950-1961)
şi Valeriu Literat (1907 - 1919), localnici. Acesta din urmă s-a afirmat ca distins om de cultură în Ţara
Făgăraşului. După 1918 urmează cursuri universitare şi devine profesor de limba
franceză la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş. Desfăşoară o intensă activitate
ştiinţifică în domeniile istorie, lingvistică, folclor etc. Realizarea de
apogeu este înfiinţarea «Muzeului de Etnografie al „Ţării Oltului” » din
Făgăraş, care astăzi îi poartă numele.
Cu timpul, parohia Luţa a
devenit filie a parohiei din satul Ludişor, iar preoţii care s-au perindat şi
au slujit o perioadă mai scurtă au fost: pr. Ioan Buligan, pr. Gheorghe Moldovan,
pr. Ioan Malanca, pr. Gheorghe Postolache, pr. Ioan Stanislav, pr. Ioan Ţeţu, pr.
Ioan Gaciu, pr. Grigore Vuţu, pr. Gheorghe Cosma, pr. Ioan Bica, pr. Ioan Stroia,
pr. Ioan Ştefan, pr. Valentin Fătu.
Conservare şi restaurare
Biserica a fost pictată
în anul 1973 sub conducerea părintelui Ioan Ştefan, paroh în Ludişor, şi cu
ajutorul material substanţial al unor familii ca: Nicolae Botu, prof. Octavian
Literat, prof. Octavian Ludu, Matei Milea, Valentin Gheţea, Lazăr Ludu, prof. Mircea
Ludu, Constantin Renciu şi cu ajutorul Consiliului Parohial şi al tineretului
din sat.
O revigorare serioasă a
avut loc în ultimii 14: s-a retencuit exteriorul bisericii în terasit precum şi
zidul înconjurător; s-a repictat tot ce era deteriorat în antreul, pronaosul,
naosul şi exteriorul bisericii; construcţia de la intrarea în incinta bisericii
a fost repictată şi s-a înlocuit acoperişul cu tablă în formă de solzi; s-au
completat icoanele lipsă pentru sărbătorile de peste an prin donaţiile
credincioşilor; s-a dotat biserica cu cărţi de cult, covoare persane şi trei
veşminte complete pentru slujbă; s-a montat paratrăznet la biserică; s-au
dublat toate geamurile de la biserică şi s-au montat ferestre la geamurile
turnului; s-a revopsit acoperişul de tablă al bisericii şi s-a realizat
încălzirea bisericii prin dotarea cu sobe de teracotă şi convectoare pe gaz metan.
Toate acestea au fost
posibile datorită sprijinului şi ajutorului dat de credincioşi şi membrii Consiliului
parohial, care s-au implicat în înfăptuirea acestor realizări.
Pr. paroh Neculaie Bera
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 59 – decembrie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu