Biserica „Sfânta Paraschiva” din Luţa

Satul Luţa aparţine de comuna Beclean şi este situat la 8 km sud-vest de Municipiul Făgăraş. Această comunitate mică, recenzată în 1733 cu 25 de familii (în jur de 125 de suflete), este cea care ni l-a dat pe preotul şi profesorul Valeriu Literat, al cărui nume îl poartă astăzi muzeul Ţării Făgăraşului. Despre istoria satului, care a fost în timp şi filie a satului Ludişor, ne povesteşte astăzi părintele Neculaie Bera, paroh din 1997:

Începuturile

Despre înfiinţarea satului se găsesc puţine date. După părerea istoricului Augustin Bunea, satul Luţa ar fi fost înfiinţat prin secolul al XIII-lea, de locuitorii emigranţi din Dalmaţia – provincie a imperiului Austro-Ungar – care s-au strecurat spre răsărit în Transilvania şi s-au aşezat pe locul unde se află azi satul.

Numele Luţa e luat de la familia Lutiţa, emigrată aici din Raguza, care mai târziu s-a prescurtat şi transformat în Luţa. Adevărul acestor date istorice este confirmat şi prin „Diploma de nobil” a familiei Luţoi, familie care există şi azi în sat. În această „diplomă” numele familiei Lutiţa a fost maghiarizat ca Luczai (Luţoi). Nobilul Luţoi a adus aici, mai târziu, familia Szatmaryi, de asemenea nobilă. Toţi locuitorii satului au devenit iobagii acestor două familii nobiliare. După anul 1848, familiile Breazu, Grama, Literat, Opriş şi Secheli, făcându-se „grăniceri”, au devenit cetăţeni liberi.

Biserica, şcoala ei şi preoţii

Biserica actuală a fost construită în anul 1870, pe fundaţiile unei biserici din lemn. Are fundaţia din piatră, zidăria din cărămidă, cu acoperişul din lemn şi ţiglă solzi.

Pe lângă biserică s-a mai construit pe la anul 1850 o „şcoală confesională”, unde predau preotul şi un dascăl. Edificiul de şcoală a fost cumpărat de biserică de la un urmaş al nobilului Szatmaryi. Acestui edificiu i s-a făcut o reparaţie capitală şi extindere în anul 1908 şi a funcţionat ca „şcoală confesională” până în anul 1921, când a devenit „şcoală de stat”.

Biserica şi şcoala au fost construite prin munca şi participarea materială a credincioşilor din sat, precum şi cu ajutorul familiilor de nobili Luţoi şi Szatmaryi.

Ca preoţi care au funcţionat o perioadă mai îndelungată la Luţa au fost: Ilie Secheli (1950-1961) şi Valeriu Literat (1907 - 1919), localnici. Acesta din urmă s-a afirmat ca distins om de cultură în Ţara Făgăraşului. După 1918 urmează cursuri universitare şi devine profesor de limba franceză la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş. Desfăşoară o intensă activitate ştiinţifică în domeniile istorie, lingvistică, folclor etc. Realizarea de apogeu este înfiinţarea «Muzeului de Etnografie al „Ţării Oltului” » din Făgăraş, care astăzi îi poartă numele.

Cu timpul, parohia Luţa a devenit filie a parohiei din satul Ludişor, iar preoţii care s-au perindat şi au slujit o perioadă mai scurtă au fost: pr. Ioan Buligan, pr. Gheorghe Moldovan, pr. Ioan Malanca, pr. Gheorghe Postolache, pr. Ioan Stanislav, pr. Ioan Ţeţu, pr. Ioan Gaciu, pr. Grigore Vuţu, pr. Gheorghe Cosma, pr. Ioan Bica, pr. Ioan Stroia, pr. Ioan Ştefan, pr. Valentin Fătu.

Conservare şi restaurare

Biserica a fost pictată în anul 1973 sub conducerea părintelui Ioan Ştefan, paroh în Ludişor, şi cu ajutorul material substanţial al unor familii ca: Nicolae Botu, prof. Octavian Literat, prof. Octavian Ludu, Matei Milea, Valentin Gheţea, Lazăr Ludu, prof. Mircea Ludu, Constantin Renciu şi cu ajutorul Consiliului Parohial şi al tineretului din sat.

O revigorare serioasă a avut loc în ultimii 14: s-a retencuit exteriorul bisericii în terasit precum şi zidul înconjurător; s-a repictat tot ce era deteriorat în antreul, pronaosul, naosul şi exteriorul bisericii; construcţia de la intrarea în incinta bisericii a fost repictată şi s-a înlocuit acoperişul cu tablă în formă de solzi; s-au completat icoanele lipsă pentru sărbătorile de peste an prin donaţiile credincioşilor; s-a dotat biserica cu cărţi de cult, covoare persane şi trei veşminte complete pentru slujbă; s-a montat paratrăznet la biserică; s-au dublat toate geamurile de la biserică şi s-au montat ferestre la geamurile turnului; s-a revopsit acoperişul de tablă al bisericii şi s-a realizat încălzirea bisericii prin dotarea cu sobe de teracotă şi convectoare pe gaz metan.

Toate acestea au fost posibile datorită sprijinului şi ajutorului dat de credincioşi şi membrii Consiliului parohial, care s-au implicat în înfăptuirea acestor realizări.

Pr. paroh Neculaie Bera

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 59 – decembrie 2011