am trimis soldaţii să-L omoare
Când a venit pe lume
i-am dat sicriul unei iesle
când a coborât între noi
am căutat cea mai apropiată prăpastie
când a scos demoni
am spus că e demonizat
când a vindecat boli
am şoptit că e vrăjitor
când a spus Adevărul
am strigat că e nebun
când Şi-a întors Faţa spre noi
am scuipat-o
când ne-a dat sărutare
L-am vândut
când a vrut să ne îmbrăţişeze
I-am ţintuit mâinile pe lemn
când ne-a iertat totul
am râs batjocoritori
când ne-a deschis în inima Sa Cerul
I-am înfipt în coaste o suliţă
când am aflat că ar putea învia
i-am pus gărzi la mormânt…
…………………………
de două milenii
Îl tot împingem
afară din istorie
şi
dragostea Lui
încă
ne caută
inimile…
Marius I.
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 51 - aprilie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu