Grija pentru consumul de legume şi fructe trebuie să continue şi în timpul iernii. Este de preferat însă să nu ne tenteze roşiile şi castraveţii în luna decembrie, ci să ne orientăm spre produsele autohtone care rezistă peste iarnă. Dintre ele, de mare valoare este sfecla roşie.
Putem beneficia de maximul proprietăţilor sfeclei roşii consumând-o în primul rând crudă; dacă nu ne place, o putem folosi fiartă în abur sau coaptă. Conservată cu oţet, ca murătură, este mai puţin asimilabilă.
Sfecla roşie conţine foarte multe minerale (potasiu, magneziu, calciu, fier, cupru, zinc, iod, mangan etc.), dar şi vitamine (A, B1, B2, B6, C, P etc.). Toate aceste componente o fac de un bun efect terapeutic: (potasiu) – ajută la reglarea tensiunii arteriale; (fier, ajutat în asimilare de prezenţa vitaminei C) – ajută la formarea globulelor roşii, previne bolile de sânge; (cupru) – stimulează pancreasul, ajută în procesul de consolidare a fracturilor; (zincul) – ajută la funcţionarea organelor de reproducere; (iodul) – favorizează metabolismul, ajută tiroida; (celuloza) – îmbunătăţeşte tranzitul intestinal, ajută în obezitate şi constipaţie.
Sfecla roşie este nutritivă, energetică, mineralizantă, răcoritoare. Se recomandă în anemii, demineralizări, hipernervozitate, cancer (opreşte dezvoltarea tumorilor), echilibrarea tensiunii, gripă, leucemie. Curăţă foarte bine ficatul, de aceea, dacă se bea mai mult de un pahar de suc de sfeclă roşie odată, poate produce greaţă.
Este contraindicată în diabet, din cauza conţinutului ridicat de zaharuri.
Natalia Corlean
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 47 - decembrie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu