Editorial: Falsa răbdare şi falsa nădejde

Nu poţi să te gândeşti la veşnicie decât înzestrat cu bucuria răbdării şi a nădejdii. Veşnicia nu se poate trăi în grabă şi, ca atare, nu se poate intra în veşnicie decât fiind „prietenul răbdării”. Să aduni roade din seminţele puse în pământ presupune un efort important din partea ta, iar efortul este atât fizic cât şi spiritual, sufletesc. Efortul fizic stă în munca depusă până când planta ajunge la maturitate, iar efortul sufletesc stă în răbdarea şi nădejdea cu care ne înarmăm de când semănăm şi până culegem. Dar trebuie avut în vedere ca pământul în care semănăm să fie unul bun. Omul cel înţelept pune seminţele în pământ bun, roditor.
Tot cu răbdare şi cu nădejde trebuie să ne înarmăm şi atunci când e vorba de a creşte viaţa noastră spre bună rodire. Viaţa fiecăruia nu e altceva decât un alt fel de „sămânţă bună” iar datoria noastră este să creştem această „sămânţă” (adică viaţa noastră) de când încolţeşte în apa Botezului şi până la rodirea în Viaţa cea veşnică din Rai, înarmaţi cu armele răbdării şi nădejdii.
Azi, tot mai puţini oameni sunt îmbrăcaţi în hainele unei răbdări autentice şi aproape nu mai există semeni care să aibă o orientare bună a nădejdii lor. Sunt prea nerăbdători să-şi crească „nivelul de trai” de aici, de pe pământ, şi să caute parcă tot mai des ”cele şase norocoase”. Tot mai mulţi fraţi au ajuns să-şi pună nădejdea în... ”şase norocoase” şi în „cartoanele portocalii” (asemănarea cu orice partid de aceeaşi culoare este pur întâmplătoare), adică în Noroc. Au ajuns unii atât de disperaţi încât Se Roagă să aibă Noroc. Da! Aşa am scris: SE ROAGĂ SĂ AIBĂ NOROC! Alţii se roagă la... Ţociu şi Palade. Să te rogi e categoric nu numai spre folos, dar şi recomandat. Dar să te rogi… să câştigi la Loterie!?
Au ajuns unii creştini să crească în „răbdare” de la o extragere la alta a Loteriei şi cresc şi „nădejdile”lor: „Săptămâna viitoare sigur o să câştig şi eu!”. Cumpără omul în loc de pâine bilete la Loto şi apoi zice că e sărac de nici bani de pâine nu mai are. Şi uite aşa mai ajunge să crească şi-n „postire”.
Şi uite cum, din vorbă-n vorbă, am ajuns să le spun eu Trei „Norocoase”. Mai bine mă opresc aici, că ajung să mai zic trei şi le stric „şansele la noroc” la fraţi. Acum ce pot să mai zic decât că – politicos fiind din neam în neam – dacă fraţii vor noroc, atunci noroc să aibă.
- Când?
- Dar de ce mă întrebaţi Când? Păi n-aţi spus că săptămâna viitoare?

Pr. Marius Demeter

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 46 – noiembrie 2010