Părinţi inteligenţi (3): Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească

Continuăm serialul dedicat formării de „părinţi inteligenţi”. Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, atrage atenţia asupra modului defectuos în care se face educaţia contemporană şi pledează pentru trecerea de la „părinţi buni” la „părinţi inteligenţi”; în acest sens vorbeşte despre şapte deprinderi ale celor dintâi, care trebuie transformate. În numărul acesta, a treia dintre ele: „Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească”. Dr. Cury ne spune că această deprindere a părinţilor inteligenţi dezvoltă: conştiinţa analitică, deprinderea de a gândi înainte de a reacţiona, fidelitatea, cinstea, capacitatea de a pune întrebări şi responsabilitatea socială. Iată şi sfaturile concrete:

Aceleaşi greşeli, alte atitudini
Nu fiţi un specialist în a critica comportamente inadecvate, fiţi un specialist în a-i face pe copiii voştri să gândească. Vechile corecţii şi „predicile” nu mai funcţionează, ele nu fac decât să erodeze relaţia.
Mecanismul, inconştient, funcţionează în felul următor: atunci când deschideţi gura ca să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. Astfel copiii vor şti deja tot ce urmează să le spuneţi şi se vor înarma pentru a nu primi mustrările. În consecinţă, ceea ce veţi spune nu va avea un ecou în sufletul lor.
Când greşeşte, copilul se aşteaptă să aveţi o reacţie. Dacă nu reuşiţi însă să provocaţi un impact emoţional asupra lui, nu se va produce nici o evoluţie. Astfel, continuăm uneori ani de-a rândul să reproşăm aceleaşi lucruri, iar tinerii continuă să repete aceleaşi greşeli. Ei sunt încăpăţânaţi, iar noi suntem proşti. A educa nu înseamnă a repeta cuvinte, ci a crea idei şi stări. La aceleaşi greşeli este nevoie de atitudini noi.

Nu fiţi un manual de reguli
Dacă copiii noştri ar fi computere, tehnica de a repeta reacţia pentru a corecta acelaşi defect ar funcţiona. Inteligenţa copiilor depăşeşte însă orice inteligenţă artificială. Cu toate acestea, noi persistăm să ne educăm copiii ca şi cum ar fi maşini, care trebuie să urmărească instrucţiunile tehnice dintr-un manual. Sufletul unui tânăr nu este însă o maşină, ci o lume care aşteaptă să fie explorată.
Criticile şi corecţiile repetate nu educă, ci generează agresivitate şi distanţare. Ce este de făcut? Încercaţi să îi uimiţi! Părinţii inteligenţi sunt conştienţi că mai întâi trebuie să cucerească teritoriul emoţiei, pentru ca apoi să cucerească amfiteatrul gândurilor şi, în cele din urmă, să cucerească solurile conştiente şi subconştiente ale memoriei, care este cutia cu secrete a personalităţii.
Părinţii inteligenţi creează stări emoţionale, făcând gesturi unice care îi surprind pe copii. Asta înseamnă a le spune lucruri la care ei nu se aşteaptă, a reacţiona diferit faţă de greşelile lor, a le depăşi aşteptările. Iată un exemplu concret: copilul tocmai a ridicat glasul la tatăl lui. El se aşteaptă ca tatăl să ţipe la el şi să îl pedepsească. În schimb, tatăl tace, încearcă să îşi liniştească starea de tensiune, şi apoi îi spune: „Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc mult şi te respect.” Apoi iese din cameră, lăsându-şi copilul să se gândească. Această atitudine îi va zdruncina temelia agresivităţii.
Dacă vreţi să provocaţi un impact puternic în universul emoţional şi raţional al copiilor voştri, folosiţi-vă de creativitate şi sinceritate. Trebuie însă să ştiţi că nu îi veţi cuceri doar cu un singur gest, ci cu un model de viaţă.

Înşelaţi-le aşteptările
Dacă educaţi inteligenţa emoţională a copiilor voştri cu laude atunci când ei se aşteaptă la o mustrare, cu o încurajare atunci când ei se aşteaptă la o reacţie agresivă, cu o atitudine afectuoasă atunci când ei se aşteaptă la un atac de furie, vor fi impresionaţi şi vor înregistra acest moment intens, care îi va transforma.
Părinţii buni spun copiilor: „Greşeşti”. Părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?”. Părinţii buni spun: „Ai greşit din nou!”. Părinţii inteligenţi spun: „Gândeşte înainte să reacţionezi.” Părinţii buni pedepsesc atunci când copiii dau greş; părinţii inteligenţi îi stimulează să facă din fiecare lacrimă o ocazie de a evolua.

A consemnat Natalia Corlean

Care ar trebui să fie punctul esenţial în educaţia unui copil?

Unele mame acordă cu precădere mare atenţie hranei bogate şi sănătăţii copiilor lor. Altele se străduiesc să le dea o educaţie adecvată. A treia categorie îşi concentrează toate eforturile în a dezvolta la copiii lor talente şi vor să vadă în ei muzicieni şi pictori talentaţi sau savanţi renumiţi.
Părinţii creştini ar trebui să aibă alt ideal. În primul rând, ei trebuie să se îngrijească în a-şi creşte copiii în credinţă statornică, spre a fi mădularele vii ale Bisericii, ca Hristos să ia chip în sufletele lor (Gal. 4, 19), iar ei să-L iubească mai presus de orice pe Dumnezeu şi pe aproapele ca pe sine însuşi (Mt. 22, 37-40), iar scopul vieţii să fie dobândirea Duhului Sfânt.
Dacă părinţii vor respecta toate acestea, celelalte – talentul, sănătatea – se vor adăuga; după cum spune Însuşi Mântuitorul: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Mt. 6, 33).
Cuviosul Serafim o îndemna pe o mamă: „Măicuţă, nu te grăbi să-ţi înveţi copiii să vorbească franţuzeşte şi nemţeşte, ci, mai întâi de toate, pregăteşte sufletele lor, iar celelalte se vor adăuga mai târziu.”

N. E. Pestov – „Cum să ne creştem copiii: calea spre desăvârşita bucurie”

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 26 - martie 2009