Pelerinajul lunii martie ne îndreaptă paşii către biserica din satul Corbi. Numele acestei localităţi a fost făcut cunoscut în zonă şi în ţară mai ales de către două familii de localnici, una deschizând aici o fabrică de pâine, iar alta o fermă de struţi. Despre istoria lăcaşului de cult din Corbi ne vorbeşte părintele Adrian Ghindea, care este parohul satului începând cu luna mai a anului 2008:
Biserică din lemn, apoi din piatră
Situată în satul Corbi la poalele Munţilor Făgăraş, într-un peisaj de poveste, cu oameni harnici şi ospitalieri, biserica cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie - Izvorâtorul de mir” stă mărturie de viaţă creştină şi dovadă a statorniciei pe glia străbună.
Biserica din Corbi este monument istoric de mare importanţă, are forma de navă dreptunghiulară, iar altarul este rotund. Lăcaşul de cult a fost zidit în anul 1880 din piatră, cărămidă şi var. Este acoperit cu ţiglă, iar turnul cu tablă. Înainte de construirea acestei biserici a existat o bisericuţă din lemn în mijlocul vechiului cimitir. Biserica nouă a fost construită în mijlocul noului cimitir şi sfinţită odată cu începutul activităţii în Corbi a preotului Nicolae Cucu, în anul 1880, care a fost şi director la şcoala din sat.
Clopot transformat în gloanţe
Lăcaşul are două clopote: clopotul mare, care în anul 1917 a fost luat de către soldaţii maghiari, spart în trei bucăţi, apoi a fost dus în gara din Ucea de Jos şi folosit ca material pentru gloanţe, şi clopotul mic, care a fost cumpărat în anul 1972. În locul clopotului mare a fost cumpărat un alt clopot, în anul 1922, în greutate de 221 de kg şi care există până astăzi.
În anul 1958 s-au refăcut strănile, iar în 22 iunie 1959 s-a sfinţit şi înălţat Sfânta Cruce pe turnul bisericii. Lucrări de restaurare s-au efectuat în numeroase rânduri şi în anii care au urmat.
Valoarea spirituală a acestui aşezământ religios este dată şi de cărţile şi obiectele de cult care se găsesc în biserică, printre care amintim: Sfânta Evanghelie ferecată în aur, care a fost donată de credincioşii Vasile şi Elisafta Bârsan.
Preoţi slujitori
În acestă biserică au slujit de-a lungul timpului preoţii: Ioan Popoviciu (1804-1841), Candid Popoviciu – protopop (1841-1849), Nicolae Popoviciu – protopop (1849-1871), Gheorghe Popoviciu (1871-1873), toţi săvârşind slujbele în bisericuţa veche din lemn.
Începând cu anul 1880 au slujit în biserica nou construită preoţii: Nicolae Cucu, Aurel Muşat (1921-1922) din Ucea de Jos, Andrei Savu (1923-1925) şi Ilie Mânecuţă (1926-1928) tot din Ucea de Jos, iar din anul 1928 până în 1977 preot paroh a fost părintele Nicolae Ţeţiu. A urmat apoi părintele Nicolae Albăceanu (1977-1991), iar din anul 1991 până în anul 2008 a slujit părintele Aurel Pavel.
Pr. paroh Adrian Ioan Ghindea
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 26 - martie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu