(Pentru a tipări dati clic pe imagine)Aşa cum a fost creată de Dumnezeu, lumea era bună, însă devenea din ce în ce mai apăsată de răutăţile oamenilor. Întristat, Dumnezeu a hotărât să trimită un mare potop asupra oamenilor. În vremea aceea un singur om rămăsese cu adevărat credincios. Numele lui era Noe. Dumnezeu a dorit să îl salveze împreună cu familia sa şi i-a poruncit să construiască o corabie mare. Atât de mare, încât să încapă în ea Noe cu soţia lui, cei trei fii ai lor: Sem, Ham şi Iafet împreună cu soţiile lor şi câte o pereche din fiecare specie de păsări şi animale de pe pământ. Pe corabie trebuiau construite şi magazii pentru păstrarea hranei tuturor, pentru o vreme îndelungată.
Noe a făcut aşa cum i-a spus Dumnezeu, iar când a terminat s-a dezlănţuit potopul. Râurile s-au revărsat şi apa s-a împrăştiat pe tot pământul, iar curând totul a fost acoperit de ape. Nimeni şi nimic, în afara celor de pe corabie, nu a supravieţuit.
După ce potopul a încetat şi apele au început să scadă, Noe a dat drumul unui porumbel. Voia să ştie dacă pământul era suficient de uscat ca ei să poată părăsi corabia. Porumbelul s-a întors cu o ramură de măslin în cioc, semn că apele s-au retras. Peste puţin timp corabia s-a oprit pe vârful unui munte. Dumnezeu i-a spus lui Noe că venise vremea ca ei toţi să iasă din corabie şi să înceapă o nouă viaţă, într-o lume nouă.
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 9 - octombrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu