Iuda: ieri, astăzi şi în veacul acesta, acelaşi!

Iuda – numele care personifică tot ce e mai josnic în om. În răstimpul  de până la noi, numele propriu a devenit chiar substantiv comun: iudă, având acelaşi înţeles. Şi totuşi, care este motivul pentru care, în vâltoarea evenimentelor ce marchează Săptămâna Patimilor, Iuda devine cel mai hulit şi dispreţuit?

Personaje şi momente cutremurătoare

Să ne apropiem, pe rând, de unele dintre personajele principale ale acelor momente cutremurătoare.

Ana şi Caiafa. Exemplifică ceea ce reprezenta Sinedriul în esenţa sa: cunoaşterea Legii şi autoritatea. Oare nu erau ei puşi după Lege în poziţiile pe care le ocupau? Şi de acolo, nu-şi dăduseră ei, oare, seama, după toate câte făcuse şi spusese Acesta în mijlocul lor, că Iisus este Hristosul? Şi atunci, hotărând ei să-L condamne la moarte pe Iisus, nu devin astfel demni de blamarea oamenilor? Şi totuşi Iuda îi depăşeşte cu mult, ca unul care este, la rândul lui, blamat... Incomparabil mai mult!

Ponţiu Pilat. Oare nu putea el, după cum singur mărturiseşte, să-L elibereze pe Iisus? Nu a primit el atenţionarea propriei conştiinţe, dar şi a soţiei, cu privire la acest Om? Pilat, însă, se decide să-L condamne la moarte pe cruce, chiar convins fiind de nevinovăţia Celui adus în faţa sa. Nu este Ponţiu Pilat de blamat? Şi totuşi Iuda îl depăşeşte cu mult, ca unul care este, la rândul lui, blamat... Incomparabil mai mult!

Oamenii, mulţimile. Nu a făcut Iisus minuni în mijlocul lor? Nu vorbea El, oare, chiar după spusa lor, „nu ca ceilalţi oameni, ci ca Unul care are cuvânt cu putere”? Şi totuşi, mulţimile au cerut într-un glas moartea Acestui nevinovat. Oare nu sunt mulţimile acestea de blamat? Şi totuşi Iuda le depăşeşte cu mult, ca unul care este, la rândul lui, blamat... Incomparabil mai mult!

O idee genială

Ce este, deci, acel ceva propriu numai lui Iuda care îl face personificarea josniciei umane? Să ne apropiem, aşadar, şi de Iuda, şi să surprindem mecanismele interioare ce l-au condus pe acesta spre nebunia gestului din seara Cinei celei de Taină.

Era Iuda unul dintre Apostoli? Era! Văzuse Iuda toate minunile pe care le-a împlinit Mântuitorul? Văzuse! Avea Iuda vreo îndoială că Iisus lucrează, întru adevăr, cu puterea Lui Dumnezeu? Aici trebuie să fim cu băgare de seamă, căci Iuda, tocmai, nu avea nicio îndoială că Mântuitorul este de la Dumnezeu! Mai ales acest lucru garanta planul lui! Căci lui Iuda îi venise o idee genială bazându-se chiar pe această convingere! Mai mult, culmea ironiei, Iuda va pune în aplicare însăşi învăţătura virtuţii în planul său. Căci de ce s-ar lăcomi? Doar Iisus scăpase de atâtea ori din mâinile iudeilor. Văzuse cu ochii lui! Niciun om nu-l va putea prinde pe Învăţătorul, căci niciun om nu se poate pune cu Dumnezeu!

Şi atunci ce mai rămânea de făcut? Nimic altceva decât o mică interferenţă personală în cauzalitatea fenomenologică, cu un mic cîştig suplimentar de partea lui, a lui Iuda.

O dată, apoi încă o dată şi încă o dată .... şi de fiecare dată Învăţătorul va scăpa, căci e de la Dumnezeu şi niciun om nu-L poate opri sau dovedi! Iar el, Iuda, va avea partea lui, care-l mulţumeşte! Şi va fi modest, nu se va lăcomi! Uite, va cere pentru început ceva mai mult de treizeci de arginţi! Nu-i nimic, ocaziile abia de-acum se vor ivi căci acolo, un pic, va interveni şi el, Iuda. Ah, ce poate fi mai genial decât să-ţi croieşti un plan perfect din care să-ţi iasă câştigul încetişor şi, în plus, garantat aşa, ca din partea Lui Dumnezeu! Căci nu poţi greşi calculul pariind pe atotputernicia lui Dumnezeu, iar Dumnezeu, nu-i aşa, nu se poate nega pe Sine Însuşi! Şi el, Iuda, are credinţă!

Uite! Chiar în seara asta va începe să-şi pună planul în aplicare, căci ştie exact unde va merge Învăţătorul după Cină – Ghetsimani. „Grăbeşte-te şi fă mai repede ce ai de făcut!”, îi spune Învăţătorul. Extraordinar, chiar şi Iisus parcă-l încurajează! Aşadar, semn bun! Să se grăbească, timpul trece iute!...

Încă o întrebare

„Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”, dară, şi ori de câte ori ne vom gândi că noi nu puteam fi ca Ana ori Caiafa, căci noi ne-am fi dat seama de Iisus şi nu L-am fi condamnat; că noi nu puteam fi nici precum Ponţiu Pilat şi dacă ar fi depins de noi chiar am fi ţinut seama de semne şi L-am fi eliberat pe Acest nevinovat; că noi n-am fi strigat cu gloata isterizată cerând moartea Fiului Omului, deoarece minunile Acestuia de mult ne vor fi impresionat în adâncul fiinţei noastre; ei bine noi, cei care astăzi ne împărtăşim de Trupul şi Sângele Domnului considerându-ne casnicii Lui, după ce ne vom fi gândit mai înainte la toate acestea, să mai zăbovim o clipă în faţa propriului chip reflectat într-o oglindă şi să mai punem o singură întrebare:

— Oare, nu cumva, sunt şi eu... o iudă?

Alexei Burlacu

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 73 - mai-iunie 2013

Doamne, cum să-Ţi mulţumim?

 Pentru ziua cu lumină

Şi noaptea cu lună plină,

Pentru roua dimineţii

Duhul Sfânt pe drumul vieţii?

Pentru pâinea de pe masă

Şi pentru belşug în casă,

Fiindcă ne dai sănătate,

Linişte şi spor în toate,

Pentru floarea din grădină

Codrul verde ce ne-alină,

Pentru iarba care creşte,

Îngerul ce ne păzeşte,

Pentru vântul care-adie

Şi se roagă prin pustie,

Pentru rândunele-n zbor,

Pacea ce-o dai tuturor,

Pentru ploile de vară,

Bobul fraged de secară,

Apa rece de izvor,

Plânsul căprioarelor.

Pentru că le ştii pe toate

Si noi Te simţim aproape,

Pentru viaţa ce-o trăim,

Doamne, cum să-Ţi mulţumim?

Carmen Letcă, Cincu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 73 - mai-iunie 2013

Kefirul, o băutură nutritivă şi terapeutică

Kefirul este una dintre cele mai vechi culturi de lapte fermentat, avându-şi originile în Munţii Caucaz. Grăunţele de kefir conţin un amestec unic de câteva specii de culturi lactice care se dezvoltă împreună într-o simbioză perfectă. Această băutură reconfortantă, nutritivă şi terapeutică pentru toate vârstele şi condiţiile de sănătate se poate prepara şi în casă, necesitând doar două ingrediente: lapte şi grăunţe de kefir.

Ce este kefirul

Kefirul se obţine din lapte, prin fermentarea grăunţelor de kefir, care arată ca nişte florete de conopidă de dimensiunea boabelor de grâu decorticate. Aceste grăunţe sunt alcătuite din cazeină şi colonii gelatinoase de micro-organisme (micro-floră sau aşa-numitele probiotice). Este bogat în proteine, calciu, vitamina B12, niacin şi acid folic[i]. Cele mai importante probiotice din kefir sunt: lactobacillus Plantarum (aderă la mucoasă intestinală); lactobacillus Casei (produce cantităţi mari de acid lactic, colonizează tractul intestinal, creând un mediu favorabil pentru echilibrul microbian, limitează putrefacţia intestinală – controlează producerea de toxine şi efectele acestora asupra organelor vitale şi celulelor organismului; blochează dezvoltarea bacteriilor patogene şi previne bolile cauzate de infecţiile intestinale, limitează intoleranţa la lactoză, contribuie la întărirea imunităţii); Streptococcus Lactis (îmbunătăţeşte digerabilitatea laptelui şi digestia în general, blochează dezvoltarea paraziţilor). Acest complex simbiotic de micro-organisme face diferenţa dintre kefir şi alte produse din lapte fermentat (cum ar fi iaurtul) care utilizează în mod normal doar o singură specie de micro-organisme şi foarte rar mai mult de trei în procesul de producere/fermentare.

Beneficiile kefirului

Kefirul poate ajuta la ameliorarea sau vindecarea unor afecţiuni grave cum ar fi cancerul, herpesul, disfuncţii de imunitate, alergii, colită, sindromul intestinului permeabil şi multe altele. Această băutură consumată constant îmbunătăţeşte metabolismul celular şi al ţesuturilor, promovează activitatea intestinală şi joacă un rol important în prevenirea şi tratamentul condiţiilor maligne.

Kefirul reface flora intestinală[ii] a celor care se refac după o perioadă de boală sau după o perioadă de tratament cu antibiotice. Este un remediu pentru problemele digestive deoarece datorită procesului de fermentaţie este pre-digerat, iar agenţii de digestie lucrează cu uşurinţă asupra lui. Din acest motiv, kefirul este şi o alternativă la alte lactate, fiind singurul produs din lapte pe care mulţi din cei ce prezintă intoleranţă la lactoză îl pot servi fără reacţiile adverse tipice. Pentru aceştia, este indicată folosirea laptelui de capră în locul celui de vacă, deoarece este mai apropiat de laptele uman şi deci mai uşor de digerat.

Unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători ai kefirului este un laureat al Premiului Nobel (1908), profesorul rus Elie Metchnikoff. Acesta a considerat kefirul cel mai eficient mod (natural) de a combate infecţiile intestinale, intoxicaţiile şi putrefacţiile. În studiile efectuate, Metchnikoff a demonstrat că utilizarea constantă de kefir conduce la o sănătate bună şi longevitate[iii], fapt ce a condus la răspândirea utilizării kefirului în Europa de vest şi producerea acestuia la scară largă.

Mai mult decât atât, cercetători ai cancerului precum Dr. Heinrich Jung sau Johannes Kuhl susţin proprietăţile anti-cancer şi anti-tumorale ale kefirului, explicând faptul că proliferarea celulelor canceroase poate fi adusă la o funcţionare normală cel puţin în parte, datorită acidului lactic fermentat.

Fermenţii miraculoşi din Kefir

Majoritatea dietelor sunt lipsite de alimente şi băuturi fermentate cu excepţia băuturilor alcoolice. Deşi mulţi oameni mănâncă iaurt, de cele mai multe ori acesta este un pseudo-iaurt care nu mai conţine cantităţi suficiente de culturi benefice, deoarece iaurtul este pasteurizat (încălzit la temperaturi foarte ridicate pentru a distruge potenţialii microbi), fapt ce conduce şi la distrugerea fermenţilor[iv]. Studiile[v] arată de asemenea că procedura de centrifugare folosită în prepararea produselor comerciale reprezintă un alt tratament care scade prezenţa micro-organismelor (fermenţi/enzime) în iaurt. Acest fapt este valabil şi în cazul kefirului achiziţionat din comerţ. În realitate, fermenţii/enzimele sunt cheia în domeniul nutriţiei. Aceştia sunt indispensabili în conversia elementelor, asimilarea nutritivă, transformarea celulară etc., ajutând organismele bolnave să refacă ţesuturi sănătoase[vi].

Enzimele, vitale pentru regenerare

Fiecare celulă vie are nevoie de ajutorul enzimelor pentru managementul funcţiei de metabolizare a hranei în energie. Fără prezenţa enzimelor active, creşterea şi regenerarea nu poate avea loc, iar elementele detectate ca fiind toxice (cum ar fi bacteriile rele şi otrăvurile) nu pot fi dizolvate şi eliminate. Multe enzime sunt sensibile la fluctuaţii majore de temperatura (o creştere de la 25 la 50 de grade, spre exemplu). Ca rezultat, ele îşi pierd abilitatea de a se activa. Multe medicamente inhibă activitatea corespunzătoare a enzimelor, prin efecte secundare nedorite. Destul de des, distrugerea unor enzime importante poate fi atât de mare încât o revenire la funcţionarea normală nu mai este posibilă. Nutriţia integrată, vindecarea întregului organism şi includerea produselor fermentate în dietă – în special kefirul – ajută la menţinerea funcţională şi activă a enzimelor.

Sfaturi utile:

Începeţi cu nu mai mult de un pahar de kefir pe zi – kefirul are proprietăţi detoxifiante şi poate fi un pic laxativ la început. De asemenea, este bine să nu lăsăm kefirul la fermentat mai mult de 24 ore.

Pentru a beneficia de toate proprietăţile kefirului, este necesar să folosiţi kefir preparat în casă. Pentru pregătirea acestuia trebuie să vă procuraţi câteva grăunţe de kefir, care apoi se înmulţesc. Acestea pot fi achiziţionate sau obţinute gratuit de la cei care vor să ofere din surplusul lor, pe diverse site-uri pe internet. 

Diana Moiceanu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 73 - mai-iunie 2013

---

[i] Kneifel, W., and H. K. Mayer. 1991. Vitamin profiles of kefirs made from milks of different species. International Journal of Food Science Technology 26: 423–28

[ii] Shavit, Elinoar. 2008. Renewed Interest in Kefir, the Ancient Elixir of Longevity available at: http://fungimag.com/summer-08-articles/7_Medicinal_Final.pdf

[iii] Metchnikoff, I. I. 1907. The prolongation of life: optimistic studies (classics in longevity and aging ). Springer Publishing Company, 1st edition, 2004.

[iv] Kaufman, Klaus. 1997. Kefir Rediscovered / The Nutritional Benefits of an Ancient Healing Food, cap. 3, pag 23-27

[v] Khem Shahani, Ph.D., Professor of Food Sciences and Technology at the University of Nebraska http://www.drshahaniprobiotics.com/htmls/dr_khem_shahani.html

[vi] Pentru mai multe detalii privind istoria intelegerii fermentilor de catre om: http://www.helladelicious.com/blog/stories-and-news/2011/01/germ-theory-vs-cellular-theory/

De ce nu putem păstra bucuria pascală? Ceea ce trăim la Paşti e din altă lume

Pentru mulţi Paştile sunt o sărbătoare care vine şi trece. Nu avem puterea să ţinem harul şi bucuria. Ce e de făcut? 

Aşa se întâmplă. Cântăm „Hristos a înviat!“, simţim bucuria, harul sărbătorii, dar nu trec bine câteva zile şi ne comportăm sau trăim ca şi când nu s-a întâmplat nimic. Ne întoarcem întrucâtva la ale noastre. E un semn că ceea ce trăim la Paşti e din altă lume. La Înviere trăim un har, o lumină, o viaţă care nu sunt de aici. Iar noi avem inerţia asta. Suntem greoi. Nu ne putem păstra la înălţimea sărbătorii. Mereu ne înecăm. Şi apare iarăşi întrebarea: Ce e de făcut? Am reţinut un răspuns al unui duhovnic contemporan, cu aşezare duhovnicească, arhimandritul Zaharia de la Essex, care şi el a fost întrebat: „Ce să facem ca să păstrăm harul?“ Părintele spune: „Nu putem să păstrăm harul, dar putem să năzuim spre el.“ Pentru că, trăindu-l, apoi pierzându-l, nu putem să fim ca şi când nu l-am trăit. Putem să năzuim spre a-l redobândi. În viaţa noastră, prin atingerea de noi a harului dumnezeiesc rămâne o urmă a harului şi putem să năzuim la recâştigarea lui. Asta putem să facem. Harul nu-l vom putea păstra. Harul e o milă dumnezeiască. Trăim atunci ceva din preaplinul dragostei dumnezeieşti, după măsura credinţei şi a dragostei noastre. Dar pierdem acel har. Părintele Sofronie de la Essex tot aşa le spunea ucenicilor înainte de Paşti: „Iată, vor veni Sfintele Paşti, vom trăi bucuria Învierii, vom cânta Hristos a înviat!, apoi poate ne vom întoarce la amărăciunile noastre.“ Îndemnul părintelui era: „Răbdaţi asta!“ Părintele nu le spunea că ar putea să fie altfel. „Răbdaţi asta şi veţi putea să mergeţi din nou în căutarea harului!“ Numai aşa dobândim un reper după care să ne ghidăm viaţa noastră.

Părintele Arsenie Muscalu,  
în interviul „La Paşti trăim un har, o lumină care nu sunt de aici“, 
realizat de Augustin Păunoiu pentru Ziarul Lumina

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 73 - mai-iunie 2013