Sunt jumătatea
ceasului! Nu a unei ore, ci a mecanismului care-mi indică riguros trecerea prin
timpul acesta unionist-european, un timp care-i uneşte pe cei care iau cu cei
care dau. Şi pentru că România este o ţară europeană, nu avem nici o şansă să
avem parte de o altfel de „dreptate”. Aşa că, El are dreptul cu dreapta să ia,
iar eu am dreptul cu dreapta să dau. Şi ce e cu stânga? Păi, cu stânga, El are
dreptul să bage în buzunar, iar eu, cu stânga, am dreptul să scot din buzunar.
Diferenţa minoră stă în faptul că El este European, iar eu sunt european. Aşadar,
nu toţi europenii scot la fel mâna din buzunar şi, cu atât mai puţin, nu toţi
europenii bagă la fel mâna în buzunar. Toţi europenii sunt însă fericiţi,
pentru simplul motiv că toţi au dreptul şi nimeni nu este obligat. Asta da,
democraţie! El, Charlie, -tic, eu, Marius, -tac! Doamne, sunt şi jumătatea
francezului? Deci Charlie este ceasul şi eu tac? Asta da, democraţie!
Şi pentru că românii
sunt europeni au aplicat aceleaşi reguli democratice şi la noi. Nimeni nu are
obligaţii, numai drepturi. Şi tot o diferenţă minoră este şi la noi: sunt
Români şi români. Şi toată lumea este fericită! Şi europeană! Sper că acum
înţelege fiecare de ce, în România, Românul cu tic este înconjurat de români
care… tac. Aşadar, la noi – cu mici excepţii – şefii, patronii, directorii… au
tic. Ei sunt ceasul! Eu sunt jumătatea ceasului! Eu, tac! Că încă nu am văzut
ceas care –tic şi –tic! Voi?
Pr. Marius
Demeter
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 84, martie-aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu