Citeşti
viaţa Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos (1) şi îţi dai seama de
neputinţa omului de a pătrunde taina lui Dumnezeu ascunsă în oameni.
Majoritatea dintre noi suntem incapabili să vedem dincolo de aparenţe planul
tainic al lui Dumnezeu, iar această neputinţă nu se opreşte doar la a fi
indiferenţi, ci merge chiar până acolo încât lucrăm inconştienţi împotriva
planului dumnezeiesc.
O viaţă
între iad şi Rai
Sfântul
Andrei era scit de neam şi a trăit în Constantinopol pe la începutul secolului
al X-lea. Fiind sclav la un general roman, Andrei era cinstit de către stăpânul
său pentru calităţile sale intelectuale, devotament şi înfăţişare plăcută. Este
chemat, printr-un vis, de către Mântuitorul Iisus Hristos să-i urmeze ca un
nebun: „Fă-te nebun pentru Mine şi Eu îţi voi dărui multe bunătăţi în Împărăţia
Mea”. Îi povesteşte visul duhovnicului său, preotul Nichifor, şi cu
binecuvântarea acestuia se hotărăşte să se prefacă nebun pentru Hristos. De
acum încolo, duhovnicul său va fi singurul care cunoaşte adevărata sa viaţă şi
cel care o va şi scrie după moartea sfântului.
Se preface,
astfel, nebun şi îndrăcit, fapt pentru care stăpânul său, întristat de boala
lui, îl eliberează din robie. Acum începe o viaţă cu coborâşuri până la iad şi
ridicări până în Rai. Petrece pe străzile oraşului gol, flămând şi lipsit,
părăsit de cunoscuţi, batjocorit şi bătut de străini. Alungat de oameni şi
neprimit de câini, Sfântul Andrei petrece restul vieţii sale ca nebun între
nebuni şi sfânt între sfinţi, prigonit de oameni şi mângâiat de sfinţi. Pe cât
de mari erau umilinţele îndurate de la semenii săi, pe atât de uimitoare erau
vedeniile şi răpirile cereşti. Dar cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos
se împlineşte şi de această dată, iar cel prigonit pentru dreptate dobândeşte
fericirea veşnică. (Mt. 5,10).
O altfel de
nebunie
Închizi
cartea şi revii în prezent. Analizezi starea societăţii contemporane şi observi
că nu ai nici o şansă şi trebuie să înnebuneşti. Trebuie doar să alegi calea:
nebun fără folos sau nebun pentru Hristos. Căci într-adevăr se împlineşte
proorocia care spunea: Au înnebunit toţi oamenii, afară de un înţelept. Însă
toţi îi spuneau: „Tu ai înnebunit,
pentru că nu eşti la fel ca noi!”.
De aceea, ca
următori ai lui Hristos, nu putem considera o normalitate devianţa sexuală în
detrimentul familiei tradiţionale, nu putem să tăcem în faţa concubinajului dar
să criticăm familiile cu mulţi copii, nu putem ţine cîinii şi pisicile în casă,
iar pe copii pe stradă sau în orfelinate, nu putem prigoni viaţa şi să
îmbrăţişăm păcatul aducător de moarte.
Chiar dacă vom fi catalogaţi drept nişte nebuni de către
unii, trebuie să-i urmăm lui Hristos, căci zice: „Oricine voieşte să vină după
Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Mc. 8,34), iar
Sfântul Apostol Pavel completează spunând că în ochii celor necredincioşi
crucea este nebunie (I Cor. 1,18).
Pr. Ioan Paroş, Boholţ
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 80, iulie-august 2014
(1) Arhimandritul Ignatie, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, Bucureşti, Ed.
Evanghelismos, 2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu