Nebuni pentru Hristos?

 Citeşti viaţa Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos (1) şi îţi dai seama de neputinţa omului de a pătrunde taina lui Dumnezeu ascunsă în oameni. Majoritatea dintre noi suntem incapabili să vedem dincolo de aparenţe planul tainic al lui Dumnezeu, iar această neputinţă nu se opreşte doar la a fi indiferenţi, ci merge chiar până acolo încât lucrăm inconştienţi împotriva planului dumnezeiesc.

O viaţă între iad şi Rai

Sfântul Andrei era scit de neam şi a trăit în Constantinopol pe la începutul secolului al X-lea. Fiind sclav la un general roman, Andrei era cinstit de către stăpânul său pentru calităţile sale intelectuale, devotament şi înfăţişare plăcută. Este chemat, printr-un vis, de către Mântuitorul Iisus Hristos să-i urmeze ca un nebun: „Fă-te nebun pentru Mine şi Eu îţi voi dărui multe bunătăţi în Împărăţia Mea”. Îi povesteşte visul duhovnicului său, preotul Nichifor, şi cu binecuvântarea acestuia se hotărăşte să se prefacă nebun pentru Hristos. De acum încolo, duhovnicul său va fi singurul care cunoaşte adevărata sa viaţă şi cel care o va şi scrie după moartea sfântului.

Se preface, astfel, nebun şi îndrăcit, fapt pentru care stăpânul său, întristat de boala lui, îl eliberează din robie. Acum începe o viaţă cu coborâşuri până la iad şi ridicări până în Rai. Petrece pe străzile oraşului gol, flămând şi lipsit, părăsit de cunoscuţi, batjocorit şi bătut de străini. Alungat de oameni şi neprimit de câini, Sfântul Andrei petrece restul vieţii sale ca nebun între nebuni şi sfânt între sfinţi, prigonit de oameni şi mângâiat de sfinţi. Pe cât de mari erau umilinţele îndurate de la semenii săi, pe atât de uimitoare erau vedeniile şi răpirile cereşti. Dar cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos se împlineşte şi de această dată, iar cel prigonit pentru dreptate dobândeşte fericirea veşnică. (Mt. 5,10).

O altfel de nebunie

Închizi cartea şi revii în prezent. Analizezi starea societăţii contemporane şi observi că nu ai nici o şansă şi trebuie să înnebuneşti. Trebuie doar să alegi calea: nebun fără folos sau nebun pentru Hristos. Căci într-adevăr se împlineşte proorocia care spunea: Au înnebunit toţi oamenii, afară de un înţelept. Însă toţi îi spuneau: „Tu ai înnebunit, pentru că nu eşti la fel ca noi!”.

De aceea, ca următori ai lui Hristos, nu putem considera o normalitate devianţa sexuală în detrimentul familiei tradiţionale, nu putem să tăcem în faţa concubinajului dar să criticăm familiile cu mulţi copii, nu putem ţine cîinii şi pisicile în casă, iar pe copii pe stradă sau în orfelinate, nu putem prigoni viaţa şi să îmbrăţişăm păcatul aducător de moarte.

Chiar dacă vom fi catalogaţi drept nişte nebuni de către unii, trebuie să-i urmăm lui Hristos, căci zice: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Mc. 8,34), iar Sfântul Apostol Pavel completează spunând că în ochii celor necredincioşi crucea este nebunie (I Cor. 1,18).

Pr. Ioan Paroş, Boholţ

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 80, iulie-august 2014

 

(1)     Arhimandritul Ignatie, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, Bucureşti, Ed. Evanghelismos, 2012.