În perioada dintre Sfintele Paşti
şi Înălţarea Domnului ne bucurăm de prezenţa iubitoare şi sfinţitoare a lui
Hristos Cel Înviat. Sfintele Evanghelii ne-au purtat către momentul Învierii
Domnului şi ne-au adus în faţă martorii acestui eveniment unic. Apoi ne-au
amintit de slăbănogul de la Vitezda, de femeia samarineancă şi de orbul din naştere,
eroii pericopelor de după Duminica Mironosiţelor.
Să mulţumim Domnului pentru
binecuvântarea, pacea şi lumina pe care ni le-a dăruit în aceste zile, odată cu
soarele primăvăratic, cu verdele crud din natură şi cu florile multicolore. Să
păstram în minte cuvintele Sfintelor Evanghelii, ale Canonului Sfintelor Paşti,
ale Irmosului Învierii, ale Pastoralei Înaltpreasfinţitului nostru Părinte
Mitropolit, cuvintele slujitorilor Sfintelor Altare. Ele ne vor da linişte
sufletească, bucurie şi seninătate şi ne vor ţine treji, pe calea mântuirii. Avem
nevoie de ele, pentru că mintea omului modern e asaltată în permanenţa de
puzderie de gânduri, idei şi imagini străine. Mintea este centrul fiinţei
omeneşti; este un câmp de luptă pe care putem fi biruiţi de vrăjmaşul diavol
sau biruim cu Hristos. O minte unitară, liniştită şi luminată de iubire, este o
minte în care este prezent Hristos. Dacă, însă, mintea este lăsată în
stăpânirea imaginilor, a gândurilor străine, a senzaţiilor pătimaşe, atunci ea
va pierde prezenţa Duhului Sfânt. Şi, după cuvântul Preafericitului Patriarh
Daniel, “nu există neutralitate; dacă în mintea noastră nu locuieşte Hristos,
va locui diavolul.”
Sfinţii Părinţi asemuiesc mintea
cu o fecioară, care, în aşteptarea lui Hristos, trebuie păzită de venirea vrăjmaşilor.
Sau o văd ca pe o cetate, care are ca porţi simţurile. Dacă nu păzeşti porţile,
ci le laşi larg deschise, atunci prin canalele televiziunilor comerciale, prin
diverse tabloide atât de răspândite azi, prin anumite site-uri de pe internet
etc, cetatea va fi invadată de gânduri, imagini, senzaţii străine, care, ca nişte
barbari, o vor devasta, necinsti, murdări, prin însăşi prezenţa lor. Mintea
celui care participă din plin la realităţile mediatice actuale devine
fărâmiţată până la epuizare, îşi pierde vitalitatea şi posibilităţile creatoare
şi îl duce pe om la dezechilibru, patimi şi chiar afecţiuni psihice.
Anul acesta este pentru noi,
românii, şi un an electoral. Specifică acestor tipuri de ani este o anumită
încleştare, o luptă surdă, pătimaşă, pe multiple planuri, între diverşi candidaţi
şi între votanţii lor. Suntem chemaţi, ca şi creştini, să rămânem în limitele
bunei cuviinţe. Să-i sprijinim să acceadă în frunte pe cei cu dragoste
(dovedită) de localităţile lor, cu reuşite profesionale, familiale şi
gospodăreşti evidente, dar să nu uităm de calităţi ce trebuie să primeze:
credinţa sinceră în Dumnezeu, ataşamentul faţă de Biserica lui Hristos,
moralitatea, cinstea, onestitatea. În zilele ce vor urma, să nu ne lăsăm
purtaţi de ură, de pizmă, de răzbunare şi alte gânduri pătimaşe. Să-L păstrăm
în minte pe Hristos Cel Înviat, care ne cheamă la pace, la dragoste, la bună
convieţuire cu toţi oamenii. Să arătăm că am înţeles esenţialul din Sfintele
Evanghelii ce s-au citit în această perioadă, pentru că “un om, ca şi un popor,
atât preţuieşte, cât a înţeles din Sfânta Evanghelie” (Simion Mehedinţi).
Pr. Protopop Marcel Dobrea
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 64 - mai 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu