Greşelile părinţilor: „M-am chinuit să iert, nu pot”

Maică, ce înseamnă să mă smeresc? Să accept că maică-mea ne făcea porci şi că ne trimite în coteţ, asta să accept? Asta este bunătatea lui Dumnezeu? Când taică-miu ne făcea lepădăturile dracului, dobitocule irecuperabil? Palmele alea peste gură? Păi, te-ai gândit vreodată, mamă, că poate îmi afectează creierul? Nu pot să iert. M-am chinuit să iert, nu pot. Să vina Dumnezeu dacă vrea să facă ceva, să ierte El, eu nu pot să iert. Dar nu sunt eu vinovat de porcăriile alea pe care mi le ziceai tu, mamă, şi tu, tată.

Nicu

DA, Nicu meu drag,
Nu eşti vinovat pentru nimic din cele ce le-au pus prin abuz şi din neştiinţă părinţii tăi în creierul şi sufletul tău. Dar eşti responsabil dacă alegi sau nu iertarea. Dacă alegi să fii cu Dumnezeu, Singurul Care poate ierta şi Care te poate învăţa şi ajuta să ierţi şi tu cu puterea Lui, sau să rămâi rob celui rău, care i-a chinuit pe părinţii tăi, şi să duci blestemul mai departe.
Da, nu poţi să ierţi! De ce? Pentru că nu te înduri să renunţi la plăcerea pe care ţi-o dau păcatul, răutatea, răzbunarea, vorbirea de rău etc.
Dar eu te cunosc, ştiu dorul inimii tale şi ştiu că te vei da bătut, te vei smeri şi vei învăţa să ierţi de la Domnul şi cu puterea Lui.
Da, cheamă-L tu, în momentul în care ai tăi fac ce spui, pe Dumnezeu, să ierte El! Apoi, mergi şi trăieşte singur şi exersează acolo o viaţă fără ură, fără violenţă, iertându-i măcar de la distanţă pe cei ce te-au învăţat plăcerea de a face răul...
Cu dragoste şi încredere,

Maica Siluana
Centrul de formare şi consiliere Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 37 - februarie 2010