Biserica „Sf. Nicolae” din Sebeş

Sebeşul este situat la 14 km sud de străvechea cetate a Făgăraşului. Aşezat chiar la poalele munţilor, pe valea râului Sebeş, locul a fost binecuvântat de Dumnezeu cu împrejurimi de poveste, păduri falnice şi aer curat de munte. Satul are origini străvechi, iar despre biserica lui şi credinţa localnicilor ne vorbeşte părintele Cosmin Moldovan, paroh din anul 1998:



Origini străvechi
În antichitate, colectivitatea sătească din Sebeş a locuit în munţi, în satul numit Dohmăneşti, azi dispărut. Prima menţiune documentară a localităţii cu privire la Sebeş datează din 1453, timp în care Ducatul Făgăraşului era stăpânit de domnii munteni. Originile lui sunt însă mult mai vechi, mai multe dovezi arheologice susţinând presupunerea că ar fi chiar un sat cu origini dacice, iar numele lui provine de la numele zeităţii traco-dacice „Sabasios”.

Ridicarea bisericii
Înainte de 1700 românii din Sebeş au fost ortodocşi. Odată cu apariţia greco-catolicismului ei au trecut la uniatism, fiind astfel eliberaţi din iobăgie şi primind unele avantaje faţă de ceilalţi români, care rămăseseră ortodocşi. În 1948, prin decret de stat, sebeşenii s-au întors în Biserica Ortodoxă; după 1989, chiar dacă s-a acordat libertatea religioasă, nu au mai trecut la greco-catolicism.
Iniţial Sebeşul avea o biserică mică, aflată în mijlocul cimitirului. Pentru că aceasta era din lemn, sătenii au hotărât să construiască alta, mai mare, din piatră. Aşa a fost ridicat actualul lăcaş, pe un teren aflat pe strada principală, primit de la ţăranul Spiridon Itu. Biserica a fost pusă sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae, iar ridicarea ei s-a încheiat în 1840.

Lucrări de-a lungul timpului
De-a lungul timpului lăcaşul de cult a fost înfrumuseţat prin diverse lucrări:
- În anul 1972 biserica a fost zugrăvită pe exterior şi a fost demolat zidul despărţitor dintre pronaos şi naos, iar în Sfântul Altar s-a reamenajat Sfânta Masă.
- În 1993 a fost începută pictura în tehnica „frescă”, de către familia de pictori Virgil şi Livia Pavel, terminată în 1996. Pictura s-a realizat cu ajutorul donaţiei Pr. Gheorghe Pop, fiu al satului Sebeş şi paroh între 1928-1937.
- În 1996 biserica a fost împodobită cu un nou iconostas, realizat de către meşterii din Gherla, judeţul Cluj, precum şi cu străni noi.
- În 26 mai 1996 lăcaşul de cult a fost sfinţit de către ÎPS Antonie Plămădeală, Mitropolitul de atunci al Ardealului.
- în 6 iunie 2004 am primit vizita arhierească a Preasfinţitului Visarion Răşinăreanul, fostul episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, care a oficiat o slujbă de binecuvântare a lucrărilor realizate între timp.
- În 2001 biserica a fost acoperită cu tablă de aluminiu şi a fost zugrăvit exteriorul în terasit; în interior s-au construit două sobe de teracotă, în naos şi pronaos, şi s-a introdus instalaţia de gaz metan.
- În 2008 a fost instalat sistemul de încălzire centrală, iar la intrarea în biserică a fost construită o copertină din stejar.
- În 2009 au fost înlocuite geamurile vechi cu unele noi, de tip termopan.

Preoţi slujitori
De-a lungul anilor la altarul bisericii „Sf. Nicolae” din Sebeş au slujit: Pr. Nicolae Cerghit, Pr. Ioan Cerghit, Pr. Arsenie Rânea, Pr. Samoilă Socol, Pr. Roman Dâmboi, Pr. Valeriu Dâmboi, Pr. Ioan Fătu, Pr. Constantin Pică, Pr. Valeriu Comşa, Pr. Valeriu Crişan, Pr. David Suciu, Pr. Gheorghe Pop, Pr. Ioan Mişcoiu, Pr. Ioan Muntean, Pr. Vasile Pascu, Pr. Leonida Mehnevici, Pr. Petru Ulinici, Pr. Clement Postolache, Pr. Vasile Susan, Pr. Bogdan Radu şi Pr. Gherasim Frăţilă.

Pr. paroh Cosmin-Mihai Moldovan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 37 - februarie 2010