Pentru a
lămuri obiceiul creştinilor de a se ruga unul pentru altul, de a cere
rugăciunea fraţilor, vă amintesc că Iisus Hristos zice către Sfântul Petru:
„Dar Eu m-am rugat pentru tine ca să nu scadă credinţa ta” (Luca 22,
32). Când Sfântul Apostol Petru era în temniţă, credincioşii se rugau pentru
eliberarea lui. Mântuitorul spune: „Mărturisiţi-vă păcatele unul altuia şi
rugaţi-vă unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea
dreptului în lucrarea ei” (Iacov 5, 16).
Iată care
este taina rugăciunii! Lucrarea împreună, pentru ca cel slab la minte să capete
minte ascuţită, cel leneş să se trezească printr-o lucrare vie... Un duh are
putere să se transmită altui duh, poate acţiona în chip binefăcător unul asupra
altuia, să-l atragă spre luare aminte, să-l încurajeze dacă e în deznădejde,
să-l abată de la un viciu şi să-l îndemne spre o sfântă lucrare, iar în acest
fel, ajutându-se unul pe altul, se fac mai cucernici, mai nevoitori şi mai
plăcuţi lui Dumnezeu. Iată felul în care trebuie să ne rugăm şi pentru
aproapele!
În ce
priveşte, însă, mijlocul de a ne ruga pentru aproapele, trebuie să băgăm de
seamă că puterea acestei rugăciuni constă într-o sinceră părtăşanie creştină la
necazurile aproapelui şi pe măsura aceasta are o influenţă asupra sufletului
lui. De aceea, în timpul când ne amintim de aproapele trebuie ca, ridicând
ochii minţii spre Dumnezeu, să aducem rugăciune în chipul următor: „Milostive
Doamne, fie voia Ta, care vrei ca toţi să se mântuiască şi să ajungă la
înţelegerea adevărului: miluieşte şi mântuieşte pe robul Tău … (numele),
primeşte această dorinţă a mea ca pe un strigăt de dragoste poruncit de Tine!”.
Părintele
Arsenie Boca,
Lupta
duhovniceasca cu lumea, trupul şi diavolul, Editura Agaton, Făgăraş
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 87, septembrie-octombrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu