Recunoştinţa
este o sursă de bucurie şi un medicament pentru multe boli sufleteşti. Adesea
uităm să fim recunoscători sau trăim momentul o clipă, trecând apoi la griji şi
nemulţumiri cotidiene. Recunoştinţa este recomandată ca terapie duhovnicească
şi are nevoie de o gimnastică a atenţiei. Dar cum o putem exersa? Pentru a afla
mai multe despre această lucrare a sufletului, am creat rubrica „Răgaz pentru
recunoştinţă”. Aici publicăm cuvintele dumneavoastră de mulţumire pentru
anumite situaţii sau persoane din viaţa dumneavoastră. Şi tot aici vom învăţa
„meşteşugul” recunoştinţei, prin diverse articole care ne dezvăluie această
artă.
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 83, ianuarie-februarie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu