Frumuseţe pitorească, cu climă umedă şi rece
Nimeni nu poate spune cu exactitate când s-a înfiinţat localitatea Recea. Se presupune că primii oameni s-au aşezat aici după descălecarea romanilor, însă prima atestare documentara a satului este abia din 1486. O legendă spune că localitatea s-a înfiinţat prin venirea unor vânători de peste Olt. Unul dintre ei se chema Recean. Ei au poposit aici şi, datorită frumuseţii locului, au întemeiat o aşezare. Alţii spun că numele vine de la cuvântul "rece", după cum este şi natura locului: depresiune submontană cu climă umedă şi rece.
Peisajul natural deosebit de frumos şi pitorescul zonei montane a constituit o atracţie permanentă, iar acest lucru a dus chiar la înfiinţarea unui sat de vacanţă pe Valea Dejanului. Pe raza comunei se găsesc şi două mănăstiri: Berivoi şi Dejani.
Sub ocrotirea Sfinţilor Arhangheli
În vechime se pare că aceste două sate aveau o singură biserică, situată în Teleki Recea. Ruinele zidului au rezistat până în 1890. Pe locul ei, telekeni au zidit biserica de azi, aşezată în mijlocul satului. Lucrările de construcţie au început în 1890-1891 şi au fost terminate în 1896. Este zidită din cărămidă, pe fundaţie de piatră, iar la colţuri sunt bătuţi piloni de stejar, pentru a avea stabilitate la cutremur. Biserica, lungă de 26 m şi lată de 11 m, cu înălţimea turnului de 30 m, are hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
Preoţi slujitori
Recenii au fost toţi ortodocşi până în anul 1746, când politica Mariei Tereza i-a determinat pe o parte din oameni să treacă la greco-catolicism. Preoţii ortodocşi consemnaţi pe la anul 1730 erau: Luca, Rad şi Ienei.
În parohia Teleki Recea, pe la anul 1836, de când datează matricola bisericii, era la greco-catolici preotul Iosif Pop, care păstoreşte până în anul 1893, când vine preot Gheorghe Boieriu, în timpul căruia se zideşte biserica mare. În timpul războiului acesta se refugiază în regat. A fost închis până în anul 1917 şi a decedat imediat după ce a ieşit din temniţă. Locul său este luat din 1917 de preotul Cornel Muntean, care păstoreşte până în 1924, luându-i locul preotul Gheorghe Boeriu. Acesta a administrat şi parohia vecină, Vaida, şi a fost apoi titular şi în Dejani. În anul 1948 părăseşte parohia, care se întoarce, după două veacuri, la Ortodoxie. Din acest an vine în Teleki preotul Constantin Munteanu, care figurează până în anul 1955, când revine Gheorghe Boeriu, de data acesta figurând ca pensionar.
Între anii 1967-1978 Teleki şi Vaida Recea formează o singură parohie, sub conducerea preotului Dumitru Moldovan. Din 1978 până în 1995 parohia este păstorită de preotul Traian Stroie. În 1995, parohia se împarte din nou în două: Recea şi Recea Nouă, cea din urmă fiind păstorită de preotul Valeriu Frăţilă până în 2005.
Ctitorită de 34 de familii
Pe lângă biserica cea mare, în sat se află şi o biserică mai mică, construită în stil bizantin. În anul 1913, 34 de familii au dorit ridicarea unei biserici ortodoxe în sat. S-au adresat Arhiepiscopiei Ortodoxe de la Sibiu, de unde au obţinut aprobarea de construire. În 1914, în timpul preotului Iosif Martin, biserica este ridicată din cărămidă. Lucrările sunt finalizate şi lăcaşul este sfinţit în 1918, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. După întoarcerea greco-catolicilor la Ortodoxie, în 1948, preoţii care au păstorit Parohia Recea Nouă au slujit alternativ în cele două biserici parohiale.
Pr. paroh Iulian-Mihai Boac
Site-ul parohiei: http://www.parohiarecea.lx.ro/
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 36 - ianuarie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu