L-am găsit pe părintele Cornel la masă. Răsfoia o carte. Unul din multele volume pe care cu părintească dragoste le adăposteşte pe rafturile bibliotecii. Pentru părintele Cornel Codrea, viaţa înseamnă preoţie, iar preoţia viaţă.
Un om firesc şi cald
Este foarte greu să-l cunoşti pe părintele Cornel şi să nu rămâi marcat într-un fel. Pe mine m-a fascinat simţul artistic, rânduiala din gândire şi modul firesc şi cald în care ştie să se apropie de oameni. Ceva din frumuseţea iconică a sfântului se desprinde de pe chipul său luminos. Dacă ai nevoie de linişte şi mângâiere nu trebuie decât să-l priveşti sau să auzi din gura dânsului ”Măi, Dumnezeu să-ţi ajute”, spus cu atâta duh încât parcă mâna nevăzută a lui Dumnezeu îţi trece părinteşte pe cap înspre ceafă. În puţinele momente de confesiune, pentru că părintelui îi place mult să-i asculte pe cei care vin la dânsul cu durerile lor, am aflat câte ceva despre omul care a înfruntat regimul ateu ridicând două biserici de zid în ”Oraşul fără biserici” şi mii de biserici în sufletele celor care l-au cunoscut.
Pentru Părintele Cornel, Braşovul nu este numai aşezarea pitorească unde muntele îşi dă mâna cu oamenii la poalele Tâmpei, ci este şi locul unde acum 70 de ani a văzut pentru întâia oară lumina zilei ca rod al dragostei părinţilor săi, Nicolae şi Virginia Codrea. Pe tatăl părintelui, oamenii îl ştiu de ”Moş Codrea”. Apreciat pentru înţelepciunea sa, Moş Codrea dădea tuturor sfat bun atunci când era întrebat. Ultimii doi ani de viaţă i-a petrecut la Mănăstirea Brâncoveanu, ca frate de mănăstire, alături de călugărul Casian, nepotul dânsului.
Părintele Cornel a urmat Liceul Teoretic “Radu Negru” din Făgăraş între anii 1951-1954 şi Facultatea de Teologie “Andrei Şaguna” din Sibiu, între 1954-1958. La terminarea Facultăţii a pregătit ca teză de licenţă lucrarea cu titlul ”Virtuţile teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea”. Trecerea timpului a demonstrat că aceasta nu a rămas numai tema lucrării de licenţă, ci chiar tema vieţii sale: să-şi iubească familia şi enoriaşii ca pe Dumnezeu.
Din 1958 până în 1960 lucrează la Întreprinderea de Montaj Bucureşti, mai întâi în cadrul filialei acesteia din Victoria, apoi în Bucureşti. În 1960 se căsătoreşte cu Marta-Paula Naumescu şi se angajează ca şef al atelierului de obiecte bisericeşti al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române din Bucureşti. În 1961 a fost hirotonit diacon la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, unde a slujit până în 1967, anul în care a fost hirotonit preot paroh pe seama Parohiei Ortodoxe Gheja, Protopopiatul Luduş, judeţul Mureş.
Biserica din casă
În anul 1971, pe data de 1 noiembrie, a fost numit paroh al Parohiei Ortodoxe Victoria, Protopopiatul Făgăraş. Odată cu venirea părintelui în parohie, viaţa oraşului a luat o turnură neaşteptată. Oraşul construit cu intenţia de a fi un oraş ateu, fără nici o biserică, a început să se închege ca parohie. Dumnezeu şi-a arătat, parcă, faţa peste poporul Său. Locuitorii nu mai erau nevoiţi să apeleze la parohiile vecine pentru serviciile religioase, pentru că de acum aveau preotul lor. Împreună cu credincioşii săi a făcut demersurile pentru construirea bisericii, lucru care s-a şi întâmplat după multe eforturi, în urma unei subtilităţi. Deşi prima intervenţie pentru construirea unei biserici în Oraşul Victoria datează din timpul păstoririi Părintelui Malanca (1970-1971), totuşi nu s-a rezolvat nimic până la intervenţia salvatoare a părintelui Cornel Codrea, care întocmeşte o altă documentaţie, cuprinzând un proiect de casă parohială, fără biserică. Aceasta a fost subtilitatea prin care a reuşit să primească aprobarea: a păcălit autorităţile vremii spunând că va construi o casă parohială, nu o biserică. Între 1977-1978 s-au obţinut aprobările necesare, iar din 1978 Părintele Codrea a început lucrările de construcţie. Între 1978-1979 s-a lucrat la fundaţie şi zidărie. Iniţial s-a construit o şură din lemn. În interiorul şurii s-a lucrat la transformarea acesteia în biserică prin zidirea pe interior a pereţilor, din exterior fiind vizibili doar pereţii vechii şuri.
Ziua de 1 octombrie 1989 a marcat împlinirea rugăciunilor Părintelui Cornel Codrea şi ale tuturor celor care s-au jertfit pentru ridicarea primei biserici din "Oraşul fără biserici": sfinţirea noului locaş de cult de către Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Antonie Plămădeală.
Jertfă pe Altarul Domnului
Îmi place să fac adesea comparaţia jertfei omului cu cea a unei lumânări. Pe măsură ce arde, lumânarea aduce lumină în jurul ei, dar în acelaşi timp se şi consumă. La fel s-a întâmplat şi cu sănătatea părintelui, peste care trecerea timpului şi ostenelile unei munci închinate preamăririi lui Dumnezeu şi slujirii oamenilor şi-a lăsat amprenta în mod vizibil. Şi totuşi, cu pasul greu, cu spatele drept, dar apăsat de istoria transformării ”Oraşului fără biserici” într-un oraş creştin, părintele se îndreaptă în zilele de slujbă spre locul care însemnă totul pentru el: biserica.
Datorită vredniciei cu care a lucrat în problemele bisericeşti, Părintele Cornel Codrea a fost ales Consilier Eparhial şi Membru în Adunarea Naţională Bisericească, având ocazia şi bucuria nespusă de a participa la alegerea ca Mitropolit al Ardealului a Înalt Prea Sfinţitului Părinte Laurenţiu Streza şi contribuind astfel la împlinirea dorinţelor credincioşilor noştri. Pentru activitatea deosebită a primit mai multe distincţii, dintre care amintim pe cele de iconom stavrofor şi cetăţean de onoare al oraşului Victoria.
Şi, cum râvna unui om ca părintele Cornel nu se poate opri decât atunci când neputinţa trupului dictează, părintele şi păstoriţii săi au dorit ca Parohia Victoria I să aibă încă un locaş de cult, cu arhitectură exterioară specifică, întrucât biserica ”Cuvioasa Parascheva” aduce mai mult a casă din exterior. De aceea, la cererea părintelui Codrea, în anul 1991, Prea Sfinţitul Serafim Făgărăşanul, în acea vreme Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a sfinţit locul pentru construcţia unei biserici noi, cu hramul Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, în parcul de pe strada Victoriei. În anul 1998 au început lucrările pentru construcţia noii biserici.
Dumnezeu l-a binecuvântat pe părintele Cornel cu 5 copii: Damiana, singura care locuieşte în preajma dânsului, în Oraşul Victoria; Gabriela, care s-a stabilit în Bucureşti; Constantin care locuieşte în Braşov; Cornel, monah la Mănăstirea Brâncoveanu şi Viorica, plecată în Italia, dar şi cu mulţi nepoţi care îl fac să uite necazurile.
Noi îi urăm părintelui multă sănătate şi îi mulţumim pentru bucuria pe care ne-o face prin prezenţa sa jovială, prin împreuna-slujire şi prin râsul său copios, care poate ţine de foame o zi întreagă.
Pr. Adrian Magda
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 11 - decembrie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu