Nebuni pentru Hristos?

 Citeşti viaţa Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos (1) şi îţi dai seama de neputinţa omului de a pătrunde taina lui Dumnezeu ascunsă în oameni. Majoritatea dintre noi suntem incapabili să vedem dincolo de aparenţe planul tainic al lui Dumnezeu, iar această neputinţă nu se opreşte doar la a fi indiferenţi, ci merge chiar până acolo încât lucrăm inconştienţi împotriva planului dumnezeiesc.

O viaţă între iad şi Rai

Sfântul Andrei era scit de neam şi a trăit în Constantinopol pe la începutul secolului al X-lea. Fiind sclav la un general roman, Andrei era cinstit de către stăpânul său pentru calităţile sale intelectuale, devotament şi înfăţişare plăcută. Este chemat, printr-un vis, de către Mântuitorul Iisus Hristos să-i urmeze ca un nebun: „Fă-te nebun pentru Mine şi Eu îţi voi dărui multe bunătăţi în Împărăţia Mea”. Îi povesteşte visul duhovnicului său, preotul Nichifor, şi cu binecuvântarea acestuia se hotărăşte să se prefacă nebun pentru Hristos. De acum încolo, duhovnicul său va fi singurul care cunoaşte adevărata sa viaţă şi cel care o va şi scrie după moartea sfântului.

Se preface, astfel, nebun şi îndrăcit, fapt pentru care stăpânul său, întristat de boala lui, îl eliberează din robie. Acum începe o viaţă cu coborâşuri până la iad şi ridicări până în Rai. Petrece pe străzile oraşului gol, flămând şi lipsit, părăsit de cunoscuţi, batjocorit şi bătut de străini. Alungat de oameni şi neprimit de câini, Sfântul Andrei petrece restul vieţii sale ca nebun între nebuni şi sfânt între sfinţi, prigonit de oameni şi mângâiat de sfinţi. Pe cât de mari erau umilinţele îndurate de la semenii săi, pe atât de uimitoare erau vedeniile şi răpirile cereşti. Dar cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos se împlineşte şi de această dată, iar cel prigonit pentru dreptate dobândeşte fericirea veşnică. (Mt. 5,10).

O altfel de nebunie

Închizi cartea şi revii în prezent. Analizezi starea societăţii contemporane şi observi că nu ai nici o şansă şi trebuie să înnebuneşti. Trebuie doar să alegi calea: nebun fără folos sau nebun pentru Hristos. Căci într-adevăr se împlineşte proorocia care spunea: Au înnebunit toţi oamenii, afară de un înţelept. Însă toţi îi spuneau: „Tu ai înnebunit, pentru că nu eşti la fel ca noi!”.

De aceea, ca următori ai lui Hristos, nu putem considera o normalitate devianţa sexuală în detrimentul familiei tradiţionale, nu putem să tăcem în faţa concubinajului dar să criticăm familiile cu mulţi copii, nu putem ţine cîinii şi pisicile în casă, iar pe copii pe stradă sau în orfelinate, nu putem prigoni viaţa şi să îmbrăţişăm păcatul aducător de moarte.

Chiar dacă vom fi catalogaţi drept nişte nebuni de către unii, trebuie să-i urmăm lui Hristos, căci zice: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Mc. 8,34), iar Sfântul Apostol Pavel completează spunând că în ochii celor necredincioşi crucea este nebunie (I Cor. 1,18).

Pr. Ioan Paroş, Boholţ

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 80, iulie-august 2014

 

(1)     Arhimandritul Ignatie, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, Bucureşti, Ed. Evanghelismos, 2012.

Mâzgăleli pe chipul lui Dumnezeu

Ce lume pierdută există astăzi! Femeile îşi pun în păr nişte cleiuri. Şi cum mai miroase! Te apucă alergia. Când văd o femeie modernă, cu frumuseţi lumeşti şi parfumuri, mă scârbesc lăuntric. Mi-a spus cineva:

— Cutare a mers în Germania să înveţe estetica.

— Dar ce este estetica? – am întrebat.

—    Estetica face pe cele bătrâne, tinere – mi-a spus.

Atunci mi-am adus aminte că văzusem cândva o bătrână ce avea o linie orizontală pe frunte. Întreb după aceea pe un cunoscut al ei:

—    Ce are, sărmana?

—    A, nimic, îmi spune, a făcut operaţie ca să i se întindă pielea şi să-i dispară ridurile.

—    Şi eu am crezut că s-a lovit şi s-a operat... Unde ajunge lumea astăzi!

— Astăzi, Părinte, găteala n-o consideră un păcat.

— Da, aceasta am înţeles şi eu. Am văzut o fată care, deşi înainte era ca un înger, nu am mai cunoscut-o după aceea, aşa cum era vopsită. „Dumnezeu le-a făcut pe toate foarte bine, i-am spus, dar la tine a făcut o greşeală foarte mare!”. „De ce, Părinte?” mă întreabă. „Iată, sub ochii tăi n-a pus cerneală. Greşeala aceasta a făcut-o! În timp ce pe ceilalţi oameni i-a făcut frumoşi, la tine a făcut o greşeală! Bre, nu înţelegi? În felul acesta te urâţeşti! Ca şi cum ai avea o icoană bizantină şi tragi cu penelul într-o parte şi în alta şi o murdăreşti, o strici. Punem vopsele la chipul lui Dumnezeu? Sau ca şi cum un pictor ar fi făcut o icoană bună şi merge unul ce nu cunoaşte pictura, ia penelul şi face nişte mâzgăleli, stricând icoana pictorului. La fel faci şi tu. Este ca şi cum ai spune lui Dumnezeu: „Doamne, nu le-ai făcut bine; eu o să le îndrept!”.

O alta a venit într-o zi cu nişte unghii până colo, ca uliul, vopsite în roşu, şi-mi spune: „Copilul meu este grav bolnav!” „Fă rugăciune!” „Părinte, fac şi eu rugăciune, dar...” „Ce rugăciune faci? Tu zgârii pe Hristos cu aceste unghii! Taie-ţi mai întâi unghiile, şi se va face bine copilul tău. Pentru sănătatea copilului tău cel puţin să-ţi tai unghiile şi să-ţi ştergi vopselele”. „Să le vopsesc în alb, Părinte?”. „Eu îţi spun să nu le mai vopseşti şi să le tai. Să faci o jertfă pentru sănătatea copilului tău. Ce înseamnă aceasta? Dacă aşa ar fi fost bine, Dumnezeu te-ar fi făcut cu unghii roşii”. „Să le vopsesc în alb, Părinte?”. Înţelege-te dacă poţi!... „Aşa cum faci, aşa vei merge şi tu şi copilul tău”, mi-am spus în sinea mea. Pe copii îi răceşte şi mai mult mama, atunci când nu este îmbrăcată cu modestia şi încearcă chiar să-şi jumulească copiii.

Se poate ca cineva să fie puţin urât sau să aibă o infirmitate. Şi aceasta deoarece ştie Dumnezeu că astfel va fi ajutat duhovniceşte. Căci pe El îl interesează mai mult sufletul decât trupul. Toţi avem cele bune ale noastre, dar şi puţine cusururi – cruciuliţe, nu cruci – care ne ajută la mântuirea sufletului nostru.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 80, iulie-august 2014

Deficienţa vitaminei D – cât este de periculoasă pentru sănătate?

Majoritatea ştim că este important să deţinem o cantitate potrivită de vitamina D în organism pentru o sănătate osoasă bună, însă puţini sunt cei care înţeleg celelalte roluri semnificative pe care vitamina D le joacă în menţinerea unei stări bune de sănătate şi în prevenirea bolilor.

Până în prezent, nivelul scăzut de vitamina D în organism a fost legat de un risc crescut de cancer, boli de inimă, boli ale sistemului imunitar, scleroză multiplă în plăci, osteoartrită, osteoporoză, diabet, astma, depresie, tensiune arterială ridicată sau paradontoză[1]. Simptomele cele mai cunoscute ale deficienţei de vitamina D sunt: somn neodihnitor, crampe musculare, oboseală generală, dureri articulare şi musculare, greutăţi de concentrare, dureri de cap, constipaţie sau diaree. Însă nu toate persoanele care au deficienţă de vitamina D prezintă imediat simptome.

Rolul vitaminei D în prevenirea cancerului

Studii epidemiologice au arătat faptul că oamenii care locuiesc în zonele în care expunerea la soare a fost mai predominantă aveau incidenţă mai scăzută la anumite tipuri de cancer. Deoarece expunerea la razele ultraviolete ajută organismul să sintetizeze vitamina D, cercetătorii au concluzionat că nivelul ridicat de vitamina D este ceea ce previne dezvoltarea cancerului. Cercetările au arătat deasemenea faptul că efectele vitaminei D asupra celulelor canceroase acţionează în mai multe feluri, incluzând scăderea numărului de celule canceroase şi stimularea morţii acestor celule[2]. Terapeuţii naturişti şi unii medici recomandă bolnavilor de cancer să ia suplimente de vitamina D în scopul îmbunătăţirii şanselor de a lupta cu această boală.

Rolul Vitaminei D în prevenirea bolilor de inimă

Mai multe studii au arătat o legătură între nivelul scăzut de vitamina D şi o incidenţă ridicată a bolilor cardiace, incluzând atacul de cord, boala arterială periferică sau arteroscleroza, suplimentarea vitaminei D putând juca un rol în reducerea riscului în astfel de boli. Spre exemplu, un studiu efectuat de cercetători ai Universităţii Harvard au constatat că oamenii care au un nivel scăzut de vitamina D au un risc de două ori mai ridcat de a suferi de un atac de cord decât cei care au un nivel adecvat de vitamina D[3]. Până la această dată, mecanismul cauză-efect între vitamina D şi bolile cardiovasculare rămâne neclar, însă cercetătorii cred că această vitamină poate scădea riscul bolilor cardiovasculare prin prevenirea unor simptome şi condiţii care le cauzează, cum ar fi faptul că ajută la controlul tensiunii arteriale.

Rolul vitaminei D în prevenirea diabetului de tip 2

Mai multe studii au arătat o conexiune şi între nivelul adecvat de vitamina D şi o mai bună toleranţă şi utilizare a glucozei sau zahărului din sânge. Deşi cercetătorilor nu le este foarte clar modul în care vitamina D contribuie la prevenirea diabetului, ei cred că ar putea să aibă legătură cu abilitatea vitaminei D de a ajuta la sintetizarea calciului, care joacă un rol major în reglarea nivelului de glucoză şi insulină.

Rolul vitaminei D în prevenirea osteoporozei

Osteoporoza (altfel spus oase poroase) este o condiţie care apare atunci când corpul nu poate înlocui celulele oaselor care se pierd în timp, în mod natural[4]. Reducerea densităţii osoase atrage o predispoziţie la fracturi, în special pe măsură ce înaintăm în vârstă. Vitamina D a fost identificată ca având un rol principal în prevenirea osteoporozei. Iată cum funcţionează în prevenirea acestei boli:

Calciul si Vitamina D. Calciul remineralizează oasele şi face ca noile celule osoase să prevină fracturile. În lipsa vitaminei D, calciul nu poate realiza această funcţie. Chiar dacă consumăm alimente cu conţinut ridicat de calciu, acesta are nevoie să fie absorbit în sânge şi ţesuturi pentru a-şi produce efectele. Vitamina D reglează nivelul de calciu şi fosfor şi ajută calciul să fie absorbit în circuitul sanguin astfel încât să poată circula către oase şi alte părţi ale organismului unde poate fi utilizat. În plus faţă de prevenirea pierderii masei osoase, Vitamina D ajută la întărirea muşchilor şi a nervilor. Cei care suferă de osteoporoză au un nivel foarte scăzut de vitamina D în sânge comparativ cu cei care nu suferă de această boală[5]. Suplimentarea cu vitamina D poate preveni această boală să se instaleze[6], [7].

În concluzie, este important să ne asigurăm că beneficiem de un nivel suficient de vitamina D. În acest sens, este recomandat să consumăm alimente care conţin un nivel ridicat al acestei vitamine cum ar fi peştele gras (ton, macrou şi somon), ciuperci, lapte de vacă şi ouă. Expunerea la soare ajută organismul să producă vitamina D3, însă cremele de protecţie solară, nivelul de poluare şi schimbările sezoniere afectează nivelul de expunere la razele ultraviolete pe care pielea noastră le primeşte. Având în vedere faptul că sursele naturale de vitamina D sunt destul de limitate, iar expunerea la soare deficitară, putem suplimenta cu picături de Vitamina D, asigurându-ne că provin dintr-o sursă verificată astfel încât concentraţia să fie stabilă şi indicată în mod corect.

Diana Moiceanu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 80, iulie-august 2014

---

[1] http://ods.od.nih.gov

[2] http://www.cancer.gov

[3] http://www.ncbi.nlm.nih.gov

[4] http://nof.org

[5] https://www.vitamindcouncil.org

[6] http://www.ncbi.nlm.nih.gov

[7] http://www.nejm.org

DOR DE LIMBA ROMÂNĂ în Basarabia

”Suntem români şi punctum!”– a spus-o Eminescu.

Văzduhul ţine minte. Cu-arcuşul, Porumbescu

Culege-aprins ecoul şi-l cântă apăsat!

Din punct ţâşnesc izvoare de cântec minunat.

Mă potrivesc la maluri de ape şi salut

Cum cântă-n Mureş dorul şi-n Olt, cum cântă-n Prut.

Curge la vale Prutul împins de cer cu-o mână

Şi-mi povesteşte-amarul din el Limba Română,

Căci vin pe el poeme şi ode-nvolburate.

Văd şi aud... Se-înalţă cuvintele purtate

Şi se prefac în cântec, iar aripile lor,

Pe-un portativ din zeghe, răspund la dor cu DOR.

Un cor sublim de îngeri ia dorului aminte

Şi intonează imnul Limbii Române sfinte.

În timp ce-n malul zării, îngenunchiaţi, cuminţi,

Smeriţi poeţii noştri, cu aure de sfinţi,

Beau apa lui sfinţită, se-apleacă şi se-nchină,

Căci Prutul are-n ceruri o sfântă rădăcină.

Eu mă cutremur!... PUNCTUM e-o ancoră în Glas:

Ne nemureşte limba în Cer, nu în Parnas!

 – – –

”Suntem români şi punctum!”– l-aud pe Eminescu.

Răsună Rapsodia din Cer a lui Enescu!

                             Marga Boiar

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 80, iulie-august 2014