La iniţiativa Înaltpreasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului a aprobat la începutul acestui an proiectul înfiinţării unei grădiniţe creştin ortodoxe în municipiul Sibiu. S-a avut în vedere, dintru început, necesitatea deosebită a unor astfel de unităţi de învăţământ în municipiul Sibiu, în care, copiii, de la vârsta cea mai fragedă, să se bucure de o educaţie corectă, în deplină armonie cu învăţătura şi trăirea creştină. Grădiniţa „Sf. Mare Mucenic Dimitire, Izvorâtorul de Mir” şi-a deschis porţile pentru primii copii la 15 septembrie.
În primăvara acestui an, au demarat lucrările de amenajare a noii grădiniţe ce avea să fie denumită mai apoi „Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” şi care avea în plan constituirea a două grupe de copii cu program prelungit, una cu predare în limba română şi una cu predare în limba germană. Prin mijlocirea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Laurenţiu s-a realizat un protocol educaţional cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu. Având două cadre didactice plătite de Biserică şi încă două plătite de Inspectorat, copiii urmează programa impusă de minister, dar beneficiază şi de educaţie religioasă. Încă din vară s-au înscris la grădiniţa ortodoxă din Sibiu un număr de 45 de copii, care au putut păşi pentru prima dată în noua grădiniţă, aflată pe strada Dealului, la data de 15 septembrie, când toate lucrările de amenajare au fost încheiate. Inaugurarea oficială s-a făcut două zile mai târziu, când Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi, slujba de binecuvântare a acestui nou spaţiu de învăţământ. La serbare a participat, alături de copii şi părinţi, şi domnul profesor Constantin Catrina, inspectorul şcolar general al judeţului Sibiu. „Anul viitor vrem să mai deschidem un spaţiu pentru încă două grupe, la etaj. Deocamdată ne-a fost prea greu să dăm drumul şi la o cantină, iar masa este oferită de o firmă de catering, asigurând calitatea pe care trebuie să o aibă o masă pentru copii. Dar pe viitor va fi şi o cantină, iar instituţia va avea tot ceea ce este necesar pentru o grădiniţă funcţionabilă” – a spus Înaltpreasfinţitul Laurenţiu.
Parohia “Sfânta Ana” din Târgu-Mureş a deschis un centru cultural catehetic pentru tineri. „Un loc în care tinerii să se poată exprima, un loc în care cineva să îi asculte. De cele mai multe ori tinerii sunt văzuţi doar ca receptori ai educaţiei adulţilor şi de prea puţine ori adulţii îşi amintesc ceea ce Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos a spus: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fii precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor”. Ascultându-i pe tineri realizăm cel puţin două lucruri foarte importante. Mai întâi putem să ne folosim de frumuseţea şi energia spirituală specifice vârstei lor. Apoi putem afla ce îşi doresc ei, ce căutări au ei înlăuntrul lor, şi astfel procesul educaţional, demersul catehetic se poate plia pe nevoile reale ale tinerilor, pe frământările uneori zbuciumate pe care le poartă şi pe care nu are cine sa le ia în seamă pentru că nimeni nu îi ascultă. Spaţiul care va găzdui acest centru se află la demisolul oficiului parohial şi este un spaţiu generos, care permite organizarea unor seri de film, a unor seri de muzică si a multor altor activităţi menite să ofere tinerilor posibilitatea petrecerii timpului liber într-un mod frumos şi constructiv”, a spus părintele Catalin Maier, coordonatorul centrului.
În 1998, bisericilor din Făgăraş li s-a alăturat un nou loc unde credincioşii se puteau bucura de săvârşirea Sfintei Liturghii: capela din incinta unităţii militare. Atraşi de liniştea şi disciplina din timpul slujbelor, dar şi de cântarea tinerească şi curată de la strană, mireni şi militari se înghesuiau în cele două cămăruţe unite între ele, amenajate pentru slujire într-una din clădirile unităţii. Astăzi lăcaşul de cult din incinta Centrului de Instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte (U.M.01041) din Făgăraş este o biserică frumoasă, situată la DN1, care atrage atenţia trecătorilor prin frumuseţea simplităţii şi a bunului gust. Cum a fost drumul până aici ne povesteşte, în prag de sărbătorire a hramului, părintele militar Gherasim Frăţilă, slujitorul acestui lăcaş:
Începuturile. Înainte de a lua fiinţă biserica noastră de garnizoană, a existat în incinta unităţii militare o capelă amenajată într-un corp de clădire, care a funcţionat între Paştele anului 1998 şi Crăciunul anului 2003. În acest răstimp s-a lucrat cu osârdie la ridicarea sfântului lăcaş de astăzi, care are ca hram şi ocrotitori pe „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, sărbătoriţi la 8 noiembrie. Piatra de temelie s-a pus în ajunul Zilei Armatei din anul 2000, de către Preasfinţitul Visarion, pe atunci Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, în prezenţa preoţilor din oraş, a personalului instituţiei şi a unor invitaţi şi credincioşi din Făgăraş. Proiectul bisericii a fost realizat la Braşov şi în scurt timp am întocmit documentele necesare, obţinând toate aprobările şi demarând apoi lucrările. Am optat pentru stilul arhitectonic tradiţional ardelenesc, cu biserică de zid de tip navă, turn clopotniţă şi pridvor deschis la intrare. Lucrările au fost făcute de echipe de muncitori specializaţi, dar şi de către personalul calificat al formaţiunii Cazarmare, sub directa îndrumare a preotului militar.
Sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Ca sursă de finanţare am avut donaţiile benevole din partea angajaţilor unităţii militare, dar şi un ajutor substanţial acordat de către credincioşi din zona Făgăraşului, remarcându-se în mod deosebit domnul Ilie Iosu, care a suportat circa o treime din totalul lucrărilor şi plăţilor necesare. Dumnezeu a purtat mereu în grija Sa această lucrare. Deşi în toată vremea şantierului am avut puţini bani, la vremea potrivită veneau cât era necesar, prin binecuvântarea şi purtarea Lui de grijă. După multă trudă şi jertfă s-a reuşit, începând cu sărbătoarea „Naşterii Domnului” din anul 2003, să se săvârşească, în biserică, prima sfântă slujbă. În următorul an, 2004, la sărbătoarea „Înălţării Domnului”, biserica a primit binecuvântarea arhierească din partea Preasfinţitului Visarion Răşinăreanul, prilej cu care s-au sfinţit şi cele 3 clopote aduse din Grecia. Biserica a fost împodobită cu candelabre aurite venite la Moscova, cu ajutorul credincioasei Anuţa Oltean, cu iconostas sculptat la Bacău şi icoanele pictate ale catapetesmei. După aproape şase ani de când se slujeşte în biserică a mai rămas de înfăptuit lucrarea de pictură în tehnica frescă, după care să se pecetluiască toată strădania cu evenimentul sfinţirii sfântului lăcaş.
Ocrotitori de nădejde. În tot acest răstimp s-a văzut în chip minunat ajutorul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cărora le este închinată biserica şi sub ocrotirea cărora se săvârşesc sfintele slujbe, dar şi întreaga asistenţă religioasă din instituţia noastră militară. Alegerea Sfinţilor Arhangheli ca hram al acestei biserici nu este întâmplătoare. Dacă privim la icoana lor, vedem reprezentarea relaţiei dintotdeauna dintre Armată şi Biserică: Mihail, îmbrăcat ostăşeşte, cu chip încordat şi dârz, gata de luptă şi cu sabia în mână – simbol al Oştirii; Gavriil, luminat, cu chip blând, vesel şi plin de iubire, ajutător în mântuirea omenirii –simbol al Bisericii. Sfinţii Arhangheli să ne acopere cu acoperământul aripilor lor îngereşti şi să desăvârşească lucrarea începută cu nădejdea în ajutorul lor!
Un călător rătăcit prin pustiul deşertului s-a ascuns de arşiţa cerului într-o peşteră. Acolo a găsit un părinte duhovnicesc, ce-şi trăia viaţa numai în acel perimetru al peşterii, şi l-a întrebat: Părinte, cum poţi să-ţi iroseşti viaţa în acest fel? Părintele i-a răspuns: Dragă, vezi tu crăpătura acestei stânci? Pe aici eu văd mereu un petic de cer. Aceasta este cea mai mare comoară a inimii mele, pentru care îi mulţumesc Domnului în fiecare zi. În fiecare Sfântă Liturghie cerul ne este restituit, devine din nou posibilă trăirea raiului. Prin Sfânta Împărtăşanie, Hristos trăieşte în noi şi ne sfinţeşte în întregime, trup şi suflet. Sfântul Ioan Gură de Aur exclamă: ”Ce-mi este mie de cer, când eu contemplu pe Stăpânul cerului, când eu însumi devin cer?” Mai măsurăm noi astăzi pământul cu pasul mărturisirii venite din cer? Mai suntem mânaţi de curajul mărturisirii identităţii noastre de neam şi credinţă? Mai răsună în sângele conştiinţei noaste de neam îndemnul Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, când şi-a încurajat fiii spre a nu-şi lepăda credinţa: ”Copiii mei, fiţi cu curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta, să ne mântuim cel puţin sufletul, spălându-ne păcatele în sângele nostru!”? Era ziua de 15 august 1714, când voievodul Brâncoveanu împlinea 60 de ani, iar doamna Maria pătimea alături de fiicele şi ceilalţi gineri ai săi, în ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, trecerea la Domnul a soţului său împreună cu cei patru fii, dar şi a ginerelui Ianache, prin martiriul credinţei mărturisite cu viaţa. Versurile baladei copleşitoare redau pe deplin hotărârea mărturisirii brâncoveneşti: ”Facă Domnul ce o vrea,/ Chiar pe toţi de ne-aţi tăia,/ Nu mă las de legea mea.“ Astăzi nu ni se mai cere viaţa pentru a ne mărturisi credinţa, putem merge la biserică, dar societatea actuală ne impune din ce în ce mai pregnant o viaţă fără de Hristos. Gesturile mărunte, dar pline de mărturisire a credinţei – a te însemna cu semnul sfintei cruci, a posti miercurea şi vinerea, a avea un duhovnic, a avea un colţ de rugăciune în casă, a pune icoana lui Hristos la loc de cinste în casă sau în şcoală – sunt prezentate fie ca „demodate”, fie ca gesturi de „agresiune”, care atentează la „democraţia” în plină desfăşurare. Astăzi suntem liberi să credem mai degrabă în puterea Pământului şi a deşertăciunii lui (consumăm fără raţiune resursele sale, ba chiar se nasc războaie pentru ele) decât în năzuinţa Cerului din noi (să ne purtăm cu demnitate faţă de natura creată de Dumnezeu, să ne ridicăm din libertinajul toleranţei păcatului şi să iubim virtutea sfinţeniei ce ţine această creaţie). Ascultând chemarea liturgică „Sus să avem inimile!”, dacă starea noastră creştină, în deplinătatea fiinţei noastre, îşi doreşte să trăiască la înălţimea chemării lui Dumnezeu, în ciuda jertfei la care suntem supuşi zilnic, atunci să mărturisim cu deplin curaj: „Avem către Domnul!”
Luna august a acestui an a însemnat pentru credincioşii din Ţara Făgăraşului un moment deosebit: intrarea sub ocrotirea Sfinţilor Martiri Brâncoveni, recunoscută acum oficial. Acest mare eveniment s-a petrecut în prezenţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, aflat, la invitaţia ÎPS Laurenţiu Streza, într-o vizită canonică în Mitropolia Ardealului. Cu acest prilej au fost binecuvântate şi lucrările de la catedrala din Făgăraş, ajunse acum, după înălţarea crucii pe cupolă, la jumătate.
Credinţa făgărăşenilor, remarcată de patriarh După ce duminică, 16 august, chiar de ziua prăznuirii Sfinţilor Brâncoveni, Centrul de instruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte „Constantin Brâncoveanu” de la Făgăraş a primit un nou drapel de luptă, sfinţit de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, ziua de 17 i-a adunat din nou pe făgărăşeni la catedrală. Credincioşi din oraş, dar şi din satele Ţării Făgăraşului, împreună cu preoţii şi primarii lor, au venit să fie părtaşi la acest eveniment istoric al proclamării Sfinţilor Brâncoveni ca ocrotitori ai Ţării Făgăraşului, în prezenţa Patriarhului României, Preafericitul Daniel. Părintele patriarh a fost întâmpinat cu flori încă de la intrarea în Făgăraş de Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, şi de reprezentanţii primăriei. La eveniment au participat şi Preasfinţitul Macarie Drăgoi – Episcopul Europei de Nord, Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul – Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, preoţii din Protopopiatul Făgăraş, oficialităţi guvernamentale, judeţene şi locale, primarii din Ţara Făgăraşului şi consilieri locali. Dincolo de faptul că a fost o zi din cursul săptămânii, luni‚ catedrala s-a umplut cu repeziciune, oamenii urcând şi la balcoane, dar rămânând foarte mulţi şi afară. Chiar Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel, a remarcat acest fapt şi a spus că această participare activă la viaţa Bisericii din Ţara Făgăraşului oferă un model pentru alte zone ale ţării.
„Românii ardeleni au trăit martirajul lui Brâncoveanu” Pentru toate binecuvântările revărsate de Dumnezeu asupra locuitorilor Ţării Făgăraşului, s-a săvârşit o slujbă de mulţumire, oficiată de PS Andrei Făgărăşeanul. Răspunsurile la strană au fost date de corul „Axios” al preoţilor din Protopopiatul Făgăraş, dirijat de profesorul Gheorghe Malene. Părintele patriarh, plăcut impresionat, i-a invitat pe membrii corului să participe la o slujbă la catedrala patriarhală din Bucureşti, fapt deosebit de onorant. La finalul slujbei de Te-Deum, ÎPS Laurenţiu a vorbit despre Sfinţii Brâncoveni şi a mulţumit Părintelui Patriarh pentru prezenţa pe aceste meleaguri. „Istoria Ţării Făgăraşului este încărcată de evenimente deosebite. Românii ardeleni au trăit cu toţii martirajul lui Brâncoveanu şi de aceea ei sunt foarte sensibili şi apropiaţi de lucrarea aceasta, de mărturia pe care a dat-o un voievod împreună cu familia sa, cu fiii şi cu sfetnicul său. De aceea considerăm că este un dar de la Dumnezeu şansa aceasta de a-i avea ocrotitori şi, în acelaşi timp, este un dar de la Dumnezeu prezenţa Preafericirii Voastre“, a spus Părintele Mitropolit. Prin ctitoriile lor din Ţara Făgăraşului, mănăstirea de la Sâmbăta de Sus şi biserica „Sf. Nicolae” din Făgăraş, Sfinţii Brâncoveni au întărit credinţa locuitorilor acestei zone, întărindu-i în păstrarea Ortodoxiei în condiţiile ocupării Ardealului de autorităţi care încercau să le impună altă confesiune.
Pregătire de sfinţire ÎPS Laurenţiu a precizat şi faptul că binecuvântarea lucrărilor de ridicare a catedralei sunt un pas de pregătire pentru sfinţirea lăcaşului, eveniment la care l-a invitat încă de acum pe PF Daniel: ,,Am venit cu mare bucurie să dăm binecuvântare lucrărilor la această monumentală catedrală din Ţara Făgăraşului, pentru a o pregăti pentru momentul în care va primi sfinţirea cuvenită, la care vă facem încă de astăzi cu toată dragostea invitaţia de a participa, Preafericirea Voastră. Alături de cetatea lui Mihai Viteazu se ridică acum această cetate nepieritoare, cetate ce nu va fi depopulată niciodată, pentru că este Cetatea Domnului“ .
„Un lucru spiritual care va dura peste veacuri” În continuare, părintele Ioan Ciocan, Protopopul Făgăraşului, ostenitorul construirii catedralei Ţării Făgăraşului, a citit hrisovul prin care Sfinţii Martiri Brâncoveni au fost numiţi pururi ocrotitori spirituali ai zonei, sfinţi mijlocitori ai rugăciunilor credincioşilor din toată Ţara Făgăraşului, dar şi al doilea hram al acestui lăcaş de cult. Hrisovul a fost semnat şi binecuvântat şi de Patriarhul României, şi va rămâne mărturie peste veacuri a dragostei credincioşilor faţă de credinţă şi neam. Primarul Făgăraşului, domnul Sorin Mănduc, a dat apoi citire actului legislativ prin care s-a proclamat numirea Sfinţilor martiri Brâncoveni ca protectori spirituali. De asemenea, primarul Făgăraşului i-a acordat titlul de cetăţean de onoare al municipiului Preafericitului Părinte Daniel. „Eu cred că este o zi istorică pentru Făgăraş, pentru că şi-au dat mâna laolaltă oameni politici, preoţi, ierarhi, consilieri judeţeni şi locali şi am făcut ceea ce nu poate dărâma nimeni niciodată, un lucru spiritual care va dura peste veacuri. Aş vrea ca această zi să rămână peste ani ca sărbătoare a Făgăraşului. A fost o idee venită din mai multe părţi şi mă bucur că am reuşit, toţi împreună, să o materializăm“ a spus primarul Sorin Mănduc.
Semne de preţuire Ca semn de preţuire pentru lucrarea de zidire a bisericii şi lucrarea misionară desfăşurată la Făgăraş, Părintele Patriarh a oferit Părintelui Protopop Ioan Ciocan, pentru altarul catedralei, o icoană cu Sfinţii Brâncoveni, un Liturghier în noua ediţie şi un album cu Catedrala patriarhală din Bucureşti. De asemenea, PF Daniel a oferit ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ domnului Aristotel Căncescu, preşedintele Consiliului Judeţean Braşov – instituţia care a ajutat cel mai mult la ridicarea catedralei. Deşi este un an de criză, preşedintele forului judeţean a promis că va fi sprijini în continuare lucrările la acest monument reprezentativ pentru locuitorii Ţării Făgăraşului. Domnul primar Sorin Constantin Mănduc, pentru vrednicia, hărnicia şi ataşamentul său faţă de Biserică, a primit din partea PF Daniel ordinul „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare“. În numele tuturor locuitorilor Ţării Făgăraşului, primarul localităţii a oferit Părintelui Patriarh o icoană cu Sfinţii Martiri Brâncoveni, pictată la Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus.
Binecuvântarea ostenitorilor catedralei La sfârşitul manifestărilor, Părintele protopop Ioan Ciocan a exprimat pentru cititorii publicaţiei „Apostolat în Ţara Făgăraşului” bucuria şi importanţa zilei: „Această zi este deosebit de importantă, pentru că este pentru prima dată când un patriarh a călcat pământul Ţării Făgăraşului, iar acest lucru s-a întâmplat la catedrala la care ostenim de atâţia ani. Nădăjduim ca acum, când îi avem ca ocrotitori ai bisericii şi pe Sfinţii Brâncoveni, Dumnezeu să ne ajute, pentru rugăciunile lor şi pentru dragostea tuturor care sprijină această lucrare, să ne îndreptăm spre finalizarea ei. Aşa cum a spus şi Părintele Patriarh, o catedrală se ridică o dată la trei-patru sute de ani şi binecuvântaţi sunt cei care primesc încredinţarea de săvârşi lucrarea. Mulţumim lui Dumnezeu pentru această binecuvântare şi îi rugăm pe cei care Îl iubesc pe Dumnezeu să ne ajute în continuare.”
Arhidiac. Nicolae Lie
„Bun organizator, un ctitor de credinţă şi cultură”
„Pe lângă jertfelnicia Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu în calitate de ctitor de biserici, astăzi noi ne amintim şi trăim intens şi sentimentul jertfelniciei, ca mărturisire a dreptei credinţe ortodoxe în vremuri de încercare. Este uşor să fii credincios când totul merge bine, dar este foarte greu să fii fidel, credincios, în vreme de ostilitate, de adversitate, de răutate. Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu era un om foarte cult, un om foarte învăţat şi a unit cultura cu credinţa, dar credinţa lui a fost mai tare decât cultura pe care a adunat-o ca un om harnic. Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu este un mărturisitor al credinţei, nu doar un om promotor al culturii. Într-o vreme de secularizare există foarte mulţi oameni de cultură, dar puţini unesc atât de profund cultura cu credinţa, până la jertfelnicie. Acest principe român credincios, jertfelnic, era harnic şi darnic. Era un bun organizator, un ctitor de credinţă şi cultură.”
Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
„Am găsit împreună calea să ne apropiem de Dumnezeu, prin mijlocirea sfinţilor”
„Astăzi parcurgem împreună o filă a istoriei Făgăraşului: proclamarea Sfinţilor Martiri Brâncoveni drept ocrotitori spirituali ai Făgăraşului, ai întregului ţinut al Ţării Făgăraşului şi ai oamenilor acestor locuri, act adoptat de Consiliul Local al Municipiului Făgăraş şi consfinţit prin acest hrisov de însuşi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Mă încearcă o bucurie aparte şi un sentiment de împlinire, pentru că am găsit împreună calea să ne apropiem de Dumnezeu, prin mijlocirea sfinţilor; pentru că în aceste vremuri tulburi am găsit calea unui consens, măcar în plan spiritual. Mulţumesc aşadar tuturor celor ce au contribuit la trecerea de la IDEE la FAPTĂ, în vederea proclamării unor ocrotitori spirituali ai acestor locuri. Sunt multe edificii pe care le construim şi, mai devreme sau mai târziu, se prăbuşesc. Un an, un deceniu, un secol... Nimic însă nu va dărâma credinţa acestui neam. Asemenea credinţei Brâncovenilor. Şi noi vom trece... Şi peste veacuri vor vorbi doar zidurile Cetăţii Făgăraşului, copiii copiilor noştri şi aceste cuvinte scrise în Hrisovul de proclamare a protectorilor oraşului şi satelor de aici.”
Constantin Sorin Mănduc, primarul Făgăraşului
Proclamarea Sfintilor Brancoveni ocrotitori ai Tarii Fagarasului
