Anumite persoane
care merg la Spovedanie, în loc să se învinovăţească pe ele însele, cum este şi
firesc, şi de trebuinţă, şi mai uşor a se spovedi, încep în modul cel mai neaşteptat
să se laude: „Eu, părinte, n-am omorât pe nimeni, n-am furat de la nimeni! N-am
băut! Trăiesc cinstit. Mă bucur de consideraţia vecinilor şi a prietenilor. Eu,
ca om, poate să fi greşit uneori cu ceva, dar acum deja nu-mi mai amintesc. Conştiinţa
mea este liniştită!”
Această groaznică mulţumire de sine este mai mare păcat şi
decât acele păcate pe care un astfel de om se laudă că nu le-a săvârşit, pentru
că s-a împotmolit în bezna păcatului – oarba mândrie a mulţumirii de sine.
Arhimandrit Serafim Alexiev, Leacul uitat – Sfânta Taină a Spovedaniei
Apostolat în Țara Făgărașului nr. 85, mai-iunie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu