La momentul trecerii între ani, chipurile oamenilor care s-au întâlnit să petreacă împreună aceste clipe considerate extrem de importante exprimă multă bucurie. Revezi această bucurie şi în prima zi a anului, în feţe vesele, urări călduroase şi îmbrăţişări sau strângeri sincere de mână. E o nădejde că ai scăpat cumva de toate relele anului trecut, că ele „s-au spălat” („Cele rele să se spele, cele bune să se-adune”), ceea ce te face instantaneu mai uşor. Urmează apoi nădejdea că anul început îţi va aduce un mai bine, că vei reuşi, că ai o nouă şansă. Şansa unui nou început, ceea ce nu e puţin lucru.Acelaşi lucru se întâmplă, practic, la Spovedanie. Doar că mult mai profund şi autentic. Cele rele se spală. Se iartă, ceea ce e mai mult decât o simplă „spălare”. Dacă le mărturisim cu onestitate şi sinceră dorinţă de a scăpa de ele, primim o iertare plină de iubire din partea lui Dumnezeu. Ceea ce ne oferă marea şansă a unui nou început. Real, nu imaginar, ca în cazul Anului Nou, când după câteva zile ne dăm seama că vechile probleme sunt tot acolo şi nu le-a luat nimeni. Prin Spovedanie Hristos-Dumnezeu ia asupra lui toate ale noastre şi ne face liberi. Ne dă viaţa şi puterea Lui de a ne lupta cu cele ale lumii. Totul este să rămânem în El, zi de zi, ceas de ceas. Îndepărtarea adună, iar şi iar, nămol care ne colmatează canalele sufleteşti cu tristeţi, depresii sau deznădejdi împovărătoare.
Natalia Corlean
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 60 - ianuarie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu