Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Voivodenii Mari

Biserica din Voivodenii Mari este un monument istoric de arhitectură care datează de la sfârşitul secolului al XV-lea şi are o valoare deosebită nu numai prin vechime, ci şi prin felul de zidire şi pictura ei. Cercetată de-a lungul timpului de diferiţi istorici, ea continuă să atragă atenţia prin câteva elemente atipice, cum ar fi bolta stelată de tip gotic sau iconostasul cu doar două uşi. Din 2008, acest valoros monument istoric, ca şi comunitatea din Voivodenii Mari, se află în grija preotului paroh Cristian Tatu.



Biserică boierească

Satul Voivodeni este atestat documentar încă de la 1437. Numele lui ne duce cu gândul la existenţa unui voievod, însă nu se poate spune cu siguranţă dacă el provine de la o instituţie politică locală din sec. XIII sau trebuie pus în legătură cu domnitorii Ţării Româneşti, care au stăpânit Ţara Făgăraşului în sec. XIV-XV.

Dimensiunile generoase ale bisericii din Voivodenii Mari, alături de elementele de construcţie deosebite utilizate la edificarea sa, depăşesc nevoile unei comunităţi rurale făgărăşene de la începutul sec. XVI. Cu siguranţă, ctitorii aşezământului au fost boierii satului. În Ţara Făgăraşului clerul provenea în special din elita socială a satului. Chiar şi în inventarele economice sau în conscripţii, preoţii sunt înscrişi adesea în calitatea de boieri ai satului şi nu în cea de clerici. Cea mai importantă familie boierească din Voivodeni a fost Bica, ce a jucat un important rol în viaţa politică a ţinutului la începutul secolului XVI. Spre exemplu Aldea Bica, un descendent al acestei familii, a fost timp de aproape trei decenii membru al Scaunului de Judecată de la Făgăraş, el fiind probabil ctitorul aşezământului.


Cea mai veche biserică ortodoxă din Ţara Făgăraşului

În forma sa actuală, lăcaşul de cult din Voivodenii Mari constituie rezultatul mai multor adăugiri din secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului XX. Partea decretată monument istoric este alcătuită din: altar – o absidă semicirculară de reminiscenţă romanică şi naos – în formă de navă patrulateră, încheiată în partea superioară printr-o frumoasă boltă stelată de factură gotică.
Bolta gotică, specifică bisericilor construite în sec. XV în Transilvania, a determinat stabilirea datei de construcţie a edificiului în jurul anului 1500. Însă o serie de cercetări pe care le-am întreprins la monument în anul 2000, sub conducerea profesorului Antal Lukács de la Facultatea de Istorie din Bucureşti, au determinat coborârea acestei date cu cel puţin câteva decenii. Cu ocazia săpăturilor arheologice, în incinta naosului au fost identificate 7 morminte. Inventarul unuia dintre ele prezenta 2 monede emise de regele Matei Corvin, fapt ce dovedeşte că edificiul a fost construit imediat după 1470. În sprijinul acestei încadrări cronologice stau mărturie şi cele 2 inele, descoperite în alte două morminte, încadrate tipologic în sec. XV-XVI.

Tot cu ocazia acestor cercetări, în altar au fost descoperite resturi ale fundaţiei unei bisericuţe de piatră mult mai vechi. Un vas ceramic găsit aici, aflat astăzi în patrimoniul Muzeului Ţării Făgăraşului „Valer Literat”, poate oferi indicii cu privire la datarea acestui prim edificiu în sec. XIII-XIV. Primul preot cunoscut este Teodor Bica, amintit înainte de 1518.


Altar cu două uşi
Pe lângă bolta stelată de deasupra naosului – caz singular în bisericile din Ţara Făgăraşului, biserica din Voivodenii Mari are şi alte elemente distinctive de valoare. Iconostasul este din zid şi are doar două uşi, cea diaconească din dreapta lipsind – element care dovedeşte şi el vechimea edificiului. Şi pictura bisericii este foarte valoroasă, mai ales cea din naos, realizată probabil de zugravul făgărăşean Gheorghe la jumătatea sec. XVIII, cu mult meşteşug atât în ce priveşte combinarea scenelor, cât şi execuţia figurilor. Altarul e pictat în 1812 de Pantelimon Zugravul.

Aurel Dragne

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 43 - august 2010