Biserica „Sf. Cuvioasă Paraschiva” din Veneţia de Sus

Satul Veneţia de Sus este aşezat în partea de răsărit a Ţării Făgăraşului, în zona aflată între Olt şi munţii Perşani. Ajungi aici pe drumul ce leagă Şercaia de Hoghiz, părăsindu-l în Veneţia de Jos. Cele mai vechi documente despre zonă sunt din 1373, când Vlad I, domn al Munteniei, donează domeniul Veneţia lui Ladislau din Dopca. Fiind proprietatea boierilor din Veneţia de Jos, satul nu apare în documente decât foarte rar.

Ridicată din ruinele mănăstirii distruse de Buccow

Biserica din Veneţia de Sus este construită înainte de 1776, pe locul unei biserici de lemn mai vechi. La ridicarea ei s-au folosit unele materiale recuperate de la mănăstirea din pădure, distrusă în 1761, odată cu celelalte aproape 40 de mănăstiri din Ţara Făgăraşului, la ordinul generalului Buccow.

Turnul clopotniţă, cu ziduri groase de 1,35 m, a fost ridicat mai târziu, în 1830. La exterior, împrejurul bisericii, se desfăşoară un soclu scos în afară, iar deasupra lui apare un brâu zimţat, format din cărămizi aşezate în zig-zag.

Actualul clopot mare al bisericii a fost turnat la Ploieşti şi adus de Lascu Anişor Butum şi Nicolae Boboiescu, în anul 1936, deoarece clopotele de la bisericuţa veche fuseseră luate de către armata austro-ungară în 1916, în timpul primului război mondial. Banii pentru plata noului clopot au fost donaţi de către săteni şi de primărie.

Biserica este aşezată în mijlocul satului, pe strada principală, având hramul „Sfânta Cuvioasă Paraschiva”. În faţă ei se află monumentul eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale, ridicat de familia preotului Boboiescu, fiu al satului, a cărui familie a donat şi numeroase obiecte din biserică şi însemnate sume de bani.


Lucrări şi modificări

Intrarea în biserică se face pe sub turn, iar în interior naosul este despărţit de pronaos printr-un zid cu deschizătură de uşă şi două arcade laterale. De-a lungul timpului au fost aduse unele modificări de arhitectură interioară: catapeteasma, care a fost de zid, a fost înlocuită cu una de lemn în anul 2000. S-au făcut şi multe lucrări de înnoire: strănile din stejar lăcuit, uşile de intrare în tindă şi în pronaos, scara din lemn ce duce în turnul clopotniţei. Introducerea gazului metan şi a convectoarelor cu gaz au schimbat şi climatul din biserică. În timpul părintelui Laurenţiu Broscăţeanu a fost montată o centrală pe gaz, fiind înlăturate convectoarele. De asemenea, au fost înlocuite şi geamurile, aceste lucrări făcându-se cu ajutorul şi bunăvoinţă domnului primar Mihai Popeneciu.


Pictură în restaurare

Pictura este foarte veche, realizată în anii 1776-1778 de către ierodiaconul Constantin, din Braşov. Tehnica iniţială ar putea fi “al fresco” terminate “al secco”, pe zone întinse cu intervenţii ulterioare la chipuri şi mâini, prin adăugarea unui grund peste vechile chipuri şi pictarea într-un stil realist a portretelor ce se văd astăzi.

Pictura se află acum în restaurare. Proiectul a fost început de părintele Laurenţiu Broscăţean, în timpul căruia s-a restaurat altarul. Între timp a fost refăcut şi naosul şi sperăm că în curând vom începe restaurarea pronaosului.

Închei mulţumind şi pe această cale tuturor celor care au ajutat la efectuarea lucrărilor care s-au făcut la biserică şi la casa parohială, donatorilor, sătenilor şi membrilor Consiliului parohial care s-au implicat şi au sprijinit aceste realizări.

Pr. paroh Laurenţiu Oană

Preoţi slujitori:

Radu Moga (preot şi în vechea bisericuţă), Vasile Moga (până în 1869), Nistor Popa (1869-1903), Septimiu Popa (1904-1918), Ioan Cristea (1922-1934), Spiridon Cosma (1935-1940), Sorin Popa (1940-1974), Aurel Grecu (preot suplinitor 1974-1978), Traian Rogoz (1978-1991), Valentin Gall (1991-1995), Florin Lodroman (1995-2003), Laurenţiu Broscăţeanu (2003-2008), Laurenţiu Oană (din 2008).

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 41 - iunie 2010