Deoarece Biserica Ortodoxă l-a prăznuit în data de 27 mai pe Sfântul Ioan Rusul (1690 - 1730), care a fost un mărturisitor al Ortodoxiei în faţa lumii islamice, mi-am îngăduit să îi fac o prezentare inimii voastre în cadrul acestei rubrici, chiar dacă el nu este un mărturisitor ortodox contemporan. Despre acest sfânt se ştie că a fost soldat în armata lui Petru cel Mare al Rusiei şi că, în timpul luptelor pentru dezrobirea Azovului, a căzut prizonier şi apoi a fost luat în stăpânire de un agă turc, în localitatea Procopie, aproape de Cezareea Palestinei.
Este silit să se lepede de Hristos. Fiind luat prizonier, Sfântul Ioan începe viaţa sa mucenicească în lumea islamică, deoarece mărturiseşte că este creştin, robul lui Hristos, pe care îl iubeşte din toată inima, că singurul lui stăpân este Hristos şi că nu se va lepăda niciodată de Acesta. Pentru această mărturisire este torturat, bătut cu beţe groase de lemn, lovit cu picioarele, scuipat, i se ard părul şi pielea capului, este trimis să locuiască cu animalele într-un grajd. La toate acestea, el răspunde cu dragoste, cu nevoinţe, cu privegheri şi post, cu rugăciuni fără de număr, încât topeşte sălbăticia cu care turcii îl tratau şi aceştia ajung să îl numească « sfânt ».
Prima minune. Prin îngerul Domnului, Sfântul Ioan a trimis mâncare într-o farfurie de aramă din Procopie (Asia Mică), stăpânului lui, care în acea vreme se afla la Mecca (Arabia), iar acesta a mâncat-o acolo caldă. Întorcându-se după 3 luni, acesta a arătat celorlalţi ofiţeri farfuria cu însemnele taberei pe ea. Această minune, făcută de Sfântul cu îngăduinţa Domnului, prin dragostea şi răbdarea suferinţei, a oprit ura şi mânia chinuitorilor săi. Farfuria se poate vedea şi astăzi în Biserica din localitatea Noul Procopie (Grecia), care adăposteşte şi moaştele Sfântului.
Sfârşitul. În fiecare sâmbătă, Sfântul se împărtăşea cu Trupul lui Hristos, în ascuns faţă de turci. Când a simţit că viaţa pământească i se apropie de sfârşit, l-a înştiinţat pe părintele duhovnic şi acesta i-a adus Sfânta Împărtăşanie înăuntrul unui măr, pe care îl scobise. Astfel, robia lui trecătoare şi mărturisitoare, pătimirea şi suferinţa au luat sfârşit şi a trecut către veşnica bucurie şi fericire, de îndată ce a primit Preacuratele Taine. În anul 1733, prin rânduială dumnezeiască, părintele lui duhovnic a văzut că trupul Sfântului a rămas intact, a mers şi l-a dezgropat şi apoi a depus moaştele în biserica unde Sfântul obişnuia să privegheze.
Osama Paşa arde sfintele moaşte. Nevoinţa Sfântului nu s-a oprit aici. Şi nici ura lumii musulmane împotriva creştinilor. În drumul spre Egipt, Osama Paşa, din dorinţa de a se răzbuna pe creştinii din regiune, a dat foc bisericii în care se aflau sfintele moaşte. Ienicerii turci însă se înfricoşează şi fug, deoarece văd trupul Sfântului mişcându-se în foc, renunţând astfel la nelegiuirea pe care o făceau. Prin pronia lui Dumnezeu, sfintele moaşte au rămas intacte, dar păstrând totuşi o negreală de la jar şi fum, care se păstrează până astăzi pentru a ne aminti de minunea petrecută.
Importanţa şi actualitatea vieţii Sfântului în zilele noastre. Sfântul Ioan Rusul ilustrează un episod emblematic al confruntării dintre lumea creştină şi islam. Chiar dacă a devenit prizonier şi rob al unui agă turc, Sfântul împlineşte pilduitor porunca de a-şi păstra credinţa şi legea ortodoxă, fără să se lepede de ea în faţa terorii şi a prigoanei islamice. Pe de altă parte, împlineşte legea iubirii creştine - prin slujirea cu dragoste şi cu devotament faţă de stăpânul lui, chiar dacă acesta este musulman, dar şi prin răbdarea suferinţei şi a chinurilor pentru Hristos.
Izvor de vindecări. Mucenicia lui l-a făcut vrednic de mari daruri tămăduitoare pentru cei care cred cu toată inima în harismele lui taumaturgice: el are darul vindecării bolilor de piele, de sânge şi de oase; darul vindecării bolilor şi tumorilor legate de cap; darul de a-i păzi pe călători - mulţi marinari greci îl au ca ocrotitor şi i-au închinat şi construit paraclise; darul mijlocirii între părinţii şi copii sau tinerii care se află în neînţelegeri şi certuri.
Din mila lui Dumnezeu, am avut bucuria de a-l cunoaşte personal şi de a-mi încărca inima de bucuria şi sfinţenia pe care trupul înmiresmat al Sfântului le degajă. E imposibil să spun în cuvinte ce am simţit în apropierea raclei Sfântului. E o stare de trăire duhovnicească deosebită, plină de linişte, bucurie, inimă bună.
Cel mai mare pelerinaj din Grecia. Merită să amintesc şi faptul că pelerinajul la Sfântul Ioan Rusul are cea mai mare amploare din Grecia creştină contemporană şi că, potrivit unui "clasament duhovnicesc" realizat pentru sfinţii din insulele greceşti, Sfântul Nectarie ocupă locul doi, Sfântul Spiridon ocupă locul trei şi sfinţii Nicolae, Rafael şi Irina ocupă locul patru.
Pentru rugăciunile Sfântului Ioan Rusul din Evvia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi!
Eufemia Toma
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 30 - iulie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu