Înfruntarea stresului

De-a lungul rubricii „Pas în doi” am mai atins problema modului diferit de exista cu care au fost înzestraţi de Dumnezeu bărbatul şi femeia. Pentru că este un lucru esenţial în împlinirea unei căsnicii, revenim la acest subiect referindu-ne de data aceasta la modul diferit în care cei doi soţi înfruntă stresul. Ghid ne va fi Dr. John Gray, autorul cărţii „Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus” – al cărei titlu metaforic ne transmite următorul fapt: felul în care bărbatul şi femeia comunică, gândesc, simt, percep, reacţionează, răspund, iubesc şi apreciază, este atât de diferit, încât parcă ar fi vorba de persoane de pe „planete” diferite.

Retragerea în vizuină

Atunci când un bărbat este indispus şi supus stresului, el nu vorbeşte despre ceea ce îl supără. Va povesti unei alte persoane despre problemele lui doar dacă are nevoie de ajutorul acesteia. Modul lui de a reacţiona la stres constă în a se retrage în vizuina gândurilor sale şi a se concentra asupra rezolvării problemelor, ceea ce îl face absent pentru orice altceva. În asemenea momente el devine distant, uituc şi preocupat, incapabil să acorde unei femei atenţia şi sentimentele de care are ea nevoie.
Dacă găseşte o soluţie, se va simţi de îndată mult mai bine şi iese din „ascunziş”, devenind din nou disponibil pentru cei din jur. Dacă însă nu găseşte o rezolvare, rămâne în continuare izolat, iar pentru a se elibera de stres va face lucruri care îi solicită cât mai puţin atenţia şi efortul: se uită la televizor, citeşte ziare, conduce maşina, priveşte un meci de fotbal etc., activităţi care îl fac să îşi uite problemele nerezolvate.
REACŢIA FEMEII. Când un bărbat se înfundă în vizuină, el nu poate să îi acorde soţiei atenţie. Ea vede că este indispus, însă pentru că nu vorbeşte cu ea presupune, în mod greşit, că nu îi pasă de ea. Nu înţelege că acesta este modul lui de a se comporta în faţa problemelor, pentru că se aşteaptă ca în acest caz el să-şi etaleze şi să-şi discute grijile, aşa cum ar face ea. De aceea, atunci când bărbatul vine acasă şi, în loc să povestească cu ea, dă drumul la televizor, este contrariată şi devine nervoasă. Îl atacă cu replici de genul: „Nu asculţi ce spun”, „Am impresia că nu eşti aici”, „Nu-ţi pasă de mine” etc., la care el răspunde, potrivit modului lui de a fi: „Cum să nu ascult? Pot repeta tot ce ai spus.” (cei 5% disponibili din atenţia sa îi permit să reproducă, iar asta îi dă impresia că ascultă, neînţelegând că femeia are nevoie de întreaga lui atenţie), „Cum adică nu sunt aici? Nu mă vezi?”.
SOLUŢII. Este o greşeală să îi ceri unui bărbat să fie mereu prezent cu sentimente de dragoste. Atunci când se retrage în bârlog, el tinde să uite că şi ceilalţi pot avea probleme, pentru că instinctul le spune că înainte de a te îngriji de altcineva trebuie să ai grijă de tine. În plus, bărbatul percepe rezolvarea problemelor ca o dovadă a dragostei sale pentru familie, de aceea nu înţelege când în această situaţie soţia îi spune că este „lipsit de dragoste”.
Pentru a coopera, cei doi trebuie să îşi înţeleagă modul diferit de a reacţiona. Este foarte util ca ea să ştie că acesta este modul lui de a se adapta la stres, dar asta nu o ajută să sufere mai puţin. Dacă şi ea are probleme în acelaşi timp, simte nevoia să vorbească despre ele. În acest caz este important ca soţul să ţină cont de sensibilitatea ei şi de nevoia de a le împărtăşi cu el.

Eliberarea prin vorbire

Când o femeie este încordată, ea simte instinctiv nevoia de a vorbi. Când începe discuţia, ea nu acordă prioritate vreuneia dintre probleme; dacă este supărată, o supără toate – şi mici şi mari. Nu este preocupată neapărat de găsirea unor soluţii, ci caută mai degrabă să se descarce explicându-se şi aşteptând să fie înţeleasă. Simplul fapt că vorbeşte despre probleme o face deja să se simtă mai bine.
REACŢIA BĂRBATULUI. Atunci când femeia vorbeşte despre necazurile ei, bărbatul are impresia că ea îl găseşte responsabil de acestea. Cu cât sunt mai multe probleme, cu atât el se simte mai acuzat. El nu înţelege că ea vorbeşte ca să se simtă mai bine şi nu ştie că ea l-ar aprecia dacă ar asculta-o pur şi simplu. Bărbaţii au doar două motive să discute despre problemele lor: când acuză pe cineva sau când cer sfaturi. Dacă o femeie este supărată, el presupune că este o acuză la adresa lui. Dacă nu pare chiar atât de supărată, presupune că ea caută un sfat şi atunci îşi pune pălăria domnului Rezolvă-tot, încercând să îi rezolve problema.
Ambele moduri de a privi situaţia duc la reacţii greşite:
- dacă se simte acuzat el începe să se explice sau scoate sabia pentru a contracara atacul închipuit;
- dacă crede că soţia lui are nevoie de sfaturi şi începe să le ofere devine frustrat când vede că ele nu sunt apreciate.
SOLUŢII. Bărbatul trebuie să înţeleagă că, atunci când este necăjită, femeia aşteaptă de la el atenţie şi înţelegere. Nu are nevoie de sfaturi şi soluţii (decât în cazul în care le cere în mod explicit), ci doar să fie ascultată şi înţeleasă. Pe măsură ce bărbatul învaţă cum să-i dea satisfacţie şi să o înţeleagă, el va descoperi că nu este chiar atât de greu să o asculte. În plus, dacă femeia i-ar putea aminti că ea doreşte doar să-i mărturisească frământările ei şi că el nu este obligat să rezolve vreuna dintre ele, l-ar ajuta astfel să se calmeze şi să asculte.

CONCLUZII

Pentru ea
Femeia care înţelege că bărbatul care se retrage în bârlog nu o iubeşte mai puţin, devine mai tolerantă în momentele în care el este supus unui stres. Ea nu se mai simte jignită de neatenţia lui şi învaţă ca, atunci când ea vorbeşte şi el devine neatent, să îi atragă atenţia în mod politicos. Ea descoperă faptul că atunci când îi solicită atenţia într-o manieră calmă şi înţelegătoare, el este bucuros să i-o acorde. Înţelege şi faptul că uneori lui îi vine greu să îi acorde întreaga atenţie. Iar atunci când soţul este complet absent şi se izolează, femeia înţeleaptă nu consideră aceasta o ofensă, ci ştie că atunci nu este momentul de a-l lua ca partener în conversaţii de suflet. Ea va observa astfel că bărbatul iese mai repede din vizuina lui atunci când se simte iubit şi acceptat aşa cum este el.


Pentru el
Bărbatul care înţelege că, atunci când femeia se plânge, nu îi reproşează lui ceva şi nici nu are nevoie de sfaturi, va învăţa să o asculte pur şi simplu şi va descoperi câtă nevoie are o femeie să îşi comunice frământările. El îşi găseşte împăcarea atunci când ştie că nevoia femeii de a discuta despre probleme nu se datorează vreunei deficienţe de-a lui. Mai mult, va vedea că atunci când o femeie se simte ascultată ea se linişteşte mai repede. Astfel îşi va da seama că soţia are o mare nevoie de a se simţi iubită şi înţeleasă. Conştient de aceasta, el va deveni capabil să asculte fără a se simţi obligat să-i rezolve problemele.

A consemnat Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 30 - iulie 2009