Aflat la şoseaua naţională, Becleanul este o localitate tranzitată destul de des de mulţi dintre noi. Deşi biserica este descrisă de istorici ca aflându-se în mijlocul satului, creştinul ortodox care doar trece prin Beclean nu are prilejul să se închine trecând pe lângă ea, pentru că nu se află la şosea. Se află însă „la înălţime“, pe o colină, într-o oază de verdeaţă străjuită de brazi.
Satul în formă de cruce
Becleanul este unul dintre cele mai vechi sate din Ţara Făgăraşului. În timpurile vechi se numea Kreuss-Bethlen, nume dat de saşii colonizaţi aici. După plecarea acestora, românii i-am schimbat numele în Beclean.
Privind Becleanul din satelit (acum internetul îţi oferă şi această perspectivă „de sus“), asemănarea formei satului cu o cruce este izbitoare. Iar în această formă de cruce, biserica satului, monument istoric, se află chiar în locul de unde a ţâşnit sângele Mântuitorului răstignit pe cruce, când a fost împuns cu suliţa. Ce asemănare mai frumoasă pentru o biserică, locaşul binecuvântat unde la fiecare Sfântă Liturghie Hristos se răstigneşte pentru ca noi să ne putem împărtăşi cu El?
Alinare pentru credincioşii din Făgăraş
Biserica actuală din Beclean, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, a fost ridicată în jurul anul 1804, pe malul stâng al apei care străbate localitatea.
Conscripţia oficială a generalului Buccow consemnează aici în 1761 „3 preoţi ortodocşi cu 110 familii şi o biserică, apoi 2 preoţi uniţi cu 2 familii“. În acelaşi an Comisia asesorilor din Făgăraş hotărăşte ca biserica din Beclean să rămână ortodocşilor, iar greco-catolicii să meargă la slujbe în Făgăraş, pentru că era aproape. Tot în această perioadă este luată cu forţa şi dată greco-catolicilor biserica brâncovenească din oraş. Una dintre bisericile către care sunt îndemnaţi enoriaşii ei este cea din Beclean, locaş de cult care a primit timp de câteva zeci de ani marea suferinţă şi lacrimile credincioşilor care străbăteau kilometri în fiecare duminică pentru a participa la Sf. Liturghie, până ce aceştia au reuşit să construiască biserica „Sf. Treime“, aflată azi pe strada Ion Codru Drăguşanu.
Pictură veche
În 1929, Valeriu Literat vedea astfel lăcaşul de cult din Beclean: „Biserica românească a fost aşezată de la început în mijlocul satului, pe stânga terasei râului care vine de la Dejani. Turnul bisericii e, cu un etaj, mult retras faţă de parter. Acoperişul are formă de piramidă.“ Istoricul descrie amănunţit pictura veche din biserică, realizată în diferite perioade de către diferiţi meşteri zugravi, şi o compară cu cea din câteva sate vecine: „Comparând ce se mai distinge din pictura bisericii din Beclean cu pictura bisericilor din Sâmbăta de Jos, Calbor şi Mândra, ce s-au păstrat mult mai bine, am putea presupune că la monumentul din Beclean au lucrat doi meşteri: Sava a pictat naosul (ca la Mândra) şi Judecata de apoi (ca la Sâmbăta), cu un desen de o precizie remarcabilă, deşi cam rece. Panteleimon a zugrăvit altarul, pronaosul şi Sfânta Treime de pe peretele exterior al altarului, cu un desen mai puţin precis, dar degajând multă evlavie. Probabil cei doi zugravi au lucrat simultan.“
În timpul păstoririi părintelui Nicolae Ludu, această valoroasă pictură a bisericii monument istoric din Beclean a fost recondiţionată. Biserica a fost resfinţită în data de 8 iulie 2001 de către Preasfinţitul Visarion Răşinăreanul, care i-a acordat părintelui paroh din partea Arhiepiscopiei Sibiului distincţia de iconom stavrofor.
Natalia Corlean
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 14 - martie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu