Biserica “Sf. Cuvioasă Parascheva” din Hurez

Satul Hurez este aşezat pe cursul inferior al râului Berivoi, la doar câţiva kilometri de Făgăraş. Apropierea de oraş şi de combinatul chimic a fost benefică pentru starea materială a locuitorilor, care se vede şi în măreţia Casei pe care aceştia i-au ridicat-o lui Dumnezeu. Despre aceasta ne vorbeşte părintele Marius Cristian Neagu, paroh din anul 2005:

BISERICA. Biserica ortodoxă din Hurez a fost construită între anii 1863-1868, în timpul Mitropolitului Andrei Şaguna, preot paroh fiind Ioan Cipu. A fost ridicată în stil gotic, în formă de navă, cu turla pe pridvor. Altarul este în formă pentagonală, cu boltă la partea superioară. Zidăria este făcută din cărămizi cu var şi nisip. În anul 1923 a fost cumpărat clopotul cel mare, din contribuţia credincioşilor hurezeni plecaţi în America, dar şi a celor din sat.
În ziua de 3 noiembrie 1945 are loc slujba de sfinţire a iconostasului, făcut din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului profesor Procopie Benţea. Scheletul iconostasului este din stejar sculptat, iar icoanele sunt pictate de către pictorul Ioan Căzilă. Meşterii executării scheletului iconostasului au fost credincioşii Ioan Sasu şi Ioan Leancu, fii ai satului.
Pictorul Ioan Căzilă a pictat între 1945-1946 registrul superior al bisericii în tehnica “tempera”, pe strat de nisip şi var, iar pictorul Iosif Vass a pictat partea inferioară în tehnica ”ulei’. În 1957 au fost confecţionate un clopot nou şi o toacă de metal, iar în 1958 s-a introdus gazul metan.

LUCRĂRI DE RESTAURARE, PICTURĂ NOUĂ ŞI SFINŢIRE. Între anii 1997-2005, în timpul păstoririi preotului Tudor Sicoe, s-au realizat mai multe lucrări: zugrăvirea exterioară, dublarea geamurilor, construirea la intrare a unei copertine din stejar, acoperită cu tablă, montarea staţiei de amplificare (costul pentru cumpărarea şi montarea ei fiind suportat de credincioşii hurezeni plecaţi în Italia), repararea acoperişului, înlocuirea instalaţiei electrice şi a mobilierului din Sfântul Altar, introducerea încălzirii centrale, executarea unui pod pentru tineri. Din cauza stării de degradare avansată a vechii picturi, între anii 2001-2004 a fost realizată o nouă pictură în tehnica “frescă”, de către pictorul Marian Croitoru. Acesta a restaurat şi iconostasul, atât cadrul cât şi icoanele. Lucrarea a fost susţinută financiar de către credincioşii din sat, dar şi de către cei plecaţi în străinătate: SUA, Canada, Italia, Spania, Germania, alături de alţi sponsori şi oameni de bine.
În ziua de 7 noiembrie 1999 a avut loc slujba de binecuvântare a lucrărilor, iar în 3 octombrie 2004 sfinţirea bisericii, ambele săvârşite de către Preasfinţitul Visarion Răşinăreanul.
Între anii 2005-2009, cu sprijinul credincioşilor din sat, dar şi a celor plecaţi la lucru în străinătate, a fost înlocuită podeaua cu parchet natural de fag şi rame de stejar, au fost executate în interiorul bisericii 180 de străni din stejar sculptat şi strănile cantorilor, au fost montate trei tetrapoade din stejar, frumos ornamentate. În anul 2008, a fost schimbat acoperişul bisericii cu ţiglă metalică şi a fost înlocuit sistemul de scurgere cu jgheaburi şi scocuri metalice noi.
La Altarul acestei biserici au slujit următorii preoţi: Ioan Cipu, Iosif Drugociu, Dumitru Purice, Aurel Benţea, Gheorghe Popa, Romul Poparad, Drăghici Alexe Gheorghe, Tudor Sicoe.

REVENIREA LA ORTODOXIE. La origini, credincioşii din sat au fost ortodocşi, dar după Uniaţie, o parte din ei au trecut la noua Biserică Unită. Între credincioşii celor două Biserici au existat dintotdeauna relaţii frăţeşti şi de ajutor reciproc, având în comun şcoala confesională, pe care o întreţineau şi o susţineau material. Revenirea la Biserica Ortodoxă a avut loc după 1948. Cu toţii au sprijinit biserica „cea mare”, în toate lucrările. Odată cu trecerea anilor clădirea bisericii unite s-a degradat, ajungând ca din aceasta să rămână azi doar turnul şi zidurile ce o alcătuiau.

Pr. paroh Marius Cristian Neagu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 32 - septembrie 2009

Editorial: Criza mondială sau provocarea „Fetei Morgana”

În arta oratoriei există o metodă numită „captatio benevolensis” sau captarea atenţiei. Oratorul foloseşte această metodă pentru a atrage atenţia auditoriului asupra sa, dar mai ales asupra mesajului pe care doreşte să-l transmită. Pentru a fi sigur că cei care îl ascultă vor avea întreaga atenţie îndreptată spre mesajul său, oratorul trebuie fie să prezinte o idee care să dea naştere unui sentiment de speranţă, de bucurie, de exaltare, fie să transmită o idee care să şocheze, să creeze un sentiment de frică, de teamă, de panică.
În ultima vreme se încearcă impunerea unui sentiment de frică, de teamă, de panică. Este criză mondială. O criză financiară. O teribilă criză economică. Canalele de televiziune, în unanimitate răspândesc această idee. Întreaga mass-media bombardează conştiinţa liniştită a întregii umanităţi. Cât de actual este cuvântul Sfântului Apostol Petru care spune într-una din epistolele sale că „diavolul urlă ca un leu căutând pe cine să apuce”!
Într-una din melodiile hip-hop, care se adresează în special tinerilor, se dă şi răspuns de ce există această criză financiară. Ce ne spun hip-hoperii? Ne spun că „E foame de bani, e foame de bani, băieţi. Ce fel de băieţi sunteţi?” Cu alte cuvinte, nu ne transmit ideea că ar fi lipsă de bani, ci ideea clară că există o avidă foame de bani.
Este reală sau nu această criză economică mondială? Părerea mea este că această criză este de fapt „Fata Morgana” zilelor noastre. „Fata Morgana” este un concept dar este şi o realitate. Mulţi au crezut o vreme îndelungată că este vorba de o simplă halucinaţie a celor care călătoresc prin deşert. Astăzi însă s-a dovedit ştiinţific că nu este o halucinaţie psihică personală ci o iluzie optică reală. Această reflexie este de fapt o realitate virtuală care apare datorită intersectării unor realităţi materiale: nisipul, orizontul, căldura.
Ce este actuala criză mondială? Este intersectarea voinţei marelui orator al lumii acesteia – diavolul – cu visele pe care acesta ni le-a inoculat. A urlat până acum arătându-ne un nivel înalt material pe care îl putem dobândi. Iar după ce iluzia a fost creată, ne înspăimântă spunându-ne că nu putem păstra ceea ce nu am avut niciodată.
În contradicţie cu el, Dumnezeu ne spune că ancorarea prea adâncă în lumea aceasta este deşertăciune şi că trăind doar pentru lumea aceasta totul este „vânare de vânt”. De ce criza actuală creează o panică atât de mare? Pentru că sunt mai mulţi cei care audiază glasul marelui orator diabolic decât glasul binecuvântat al lui Dumnezeu, care nu împrăştie panică, frică, sau teamă, ci bucurie, pace şi linişte.
Criză există. Iar ea este Fata Morgana. Este o iluzie optică şi auditivă a unei nefericiri pe care ne-o provocăm noi. Este criza spirituală a omului care se ascunde de Dumnezeu şi de glasul Lui. Eu vă doresc ca în acest deşert al vieţii să-L redescoperiţi pe Dumnezeu înainte ca „Fata Morgana” să vă fure minţile.

Pr. Iosif Ciolan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 31 - august 2009

Brâncovenii, o familie de mucenici

Se împlinesc anul acesta, în ziua de Sfânta Marie, 295 de ani de la pătimirea Sfinţilor Brâncoveni. În miercurea Săptămânii mari a anului 1714, când însuşi Domnul a fost vândut, Sfântul Constantin află de trădarea căreia i-a căzut victimă. În Vinerea Mare, împreună cu fiii săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul Ianache, începe drumul Golgotei. Îşi lasă profetic trădătorii în mâna lui Dumnezeu şi porneşte înlănţuit spre Stambul. Imediat, în locul lui este numit domn Ştefan Cantacuzino, fiul stolnicului Constantin Cantacuzino, văr primar cu Brâncoveanu. El, împreună cu tatăl său, l-a lucrat la turci. Dar Dumnezeu nu i-a răbdat nici pe ei şi în zorii zilei de 7 iunie 1716, ambii au fost spânzuraţi la Constantinopol.
La Stambul, Brâncovenii sunt întemniţaţi şi supuşi unor chinuri inimaginabile, până în ziua de 15 august - praznicul Adormirii Maicii Domnului, când doamna Maria îşi serba ziua numelui, iar domnitorul împlinea 60 de ani. Uciderea celor şase a fost de o cruzime care i-a îngrozit şi pe turci. Constantin Brâncoveanu a fost silit să privească descăpăţânarea celor patru fii şi a sfetnicului Ianache, pentru ca apoi să-şi afle şi el, în acelaşi mod, sfârşitul. Trupurile martirizate au fost târâte pe uliţi şi apoi aruncate în apele Bosforului, iar capetele purtate în prăjini şi înfipte la poarta seraiului, unde au stat trei zile. Pe ascuns, creştini milostivi au cules din valuri trupurile sfinţilor şi le-au îngropat în taină, în insula Halchi.
În acest timp, doamna Maria se găsea închisă cu fetele, cu ginerii şi cu nepoţelul de şapte luni, scăpat ca prin minune de la moarte, în temniţa Fornetta. Cu multă durere a primit vestea sfârşitului tragic al celor dragi ei. Printre lacrimi, şi-a făgăduit că nu va avea linişte până nu va duce în ţară trupurile soţului şi ale copiilor.
Ca să poată împlini acest gând, doamna Maria trebuia sa fie liberă. Cu multă dibăcie, a luat legătura, în temniţă fiind, cu nişte prieteni ai familiei din ţară, care au făcut rost de 50.000 de galbeni, bani împrumutaţi cu o dobândă uriaşă, şi au plătit vizirului preţul răscumpărării.
Dar neîmpăcaţii duşmani din Ţara Românească, Cantacuzinii, au dat aceluiaşi vizir 40.000 de galbeni, obţinându-i promisiunea trimiterii în exil a membrilor familiei Brâncoveanu rămaşi în viaţă. Astfel, pe neaşteptate, aceştia s-au trezit în surghiun la Kutahia, în Caucaz, unde au stat trei ani, fiind apoi trimişi în ţară.
De-acum, doamna Maria va face tot posibilul să aducă în ţară trupul soţului. Abia în anul 1720 va reuşi acest lucru. L-a aşezat, nu în mormântul pregătit din vreme de domnitor la Hurezi, ci sub o lespede de marmură albă, cu chenar floral, specific brâncovenesc, de la biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti. Pe piatră se poate distinge stema Ţării Româneşti, precum şi vulturul cu crucea în cioc. În mod discret, evlavioasa doamnă a aşezat deasupra criptei o candelă de argint, cu o frumoasă lucrătură, tot în stil brâncovenesc, care atesta că acolo odihnesc ”oasele fericitului Domnu Io Constantin Basarab Voievod” şi că doamna nădăjduieşte ca tot aici “să i se odihnească oasele”. Lumina candelei mormântului a acoperit taina inscripţiei timp de două veacuri, fiind descoperită abia în 1914.
În preajma sărbătorii Sfinţilor Martiri Brâncoveni, preoţi şi credincioşi ai bisericii ,,Sfântul Nicolae” din Făgăraş, ctitorie brâncovenească, lăsăm să picure o lacrimă pe amintirea sfinţilor, dar şi a doamnei Maria, nu mai puţin încercată de un destin tragic. Ne gândim la ei ca la o familie şi împreună ocrotitori ai neamului românesc.

Pr. Marcel Dobrea

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 31 - august 2009

Biserica Sfântul Ilie din Oraşul Victoria şi-a sărbătorit hramul

Credincioşii ortodocşi de pretutindeni l-au sărbătorit în data de 20 iulie pe Sfântul Ilie Tesviteanul, prorooc al Vechiului Testament şi mare făcător de minuni. În această zi, biserica “Sfântul Ilie” din Oraşul Victoria s-a îmbrăcat în haina bucuriei sărbătoririi hramului, bucurie care se putea citi pe feţele tuturor celor prezenţi.
Praznicul a început încă de cu seară, în ajunul sărbătorii credincioşii luând parte la slujba privegherii. Împreună cu părintele Adrian Magda, parohul nostru, au fost alături de noi şi părintele Ion Tărcuţă din Ucea de Jos şi părintele Marius Corlean din Bucium. A fost o seară plină de lumina rugăciunii şi a frumuseţii duhovniceşti.
Cinstirea adusă Sfântului a fost încununată de Dumnezeiasca Liturghie în dimineaţa zilei de 20 iulie, biserica fiind frumos împodobită cu numărul mare de credincioşi prezenţi, nu doar din oraş, ci şi din parohiile învecinate (şi nu numai) şi cu mireasma rugăciunii şi a florilor aduse în dar. Dumnezeu şi Sf. Ilie ne-au învrednicit tot de prezenţa a trei împreună slujitori, pe lângă părintele paroh fiind acum părintele Cornel Codrea şi părintele Mihail Fogoroş, împreună cu care ne-am rugat, cerând ajutorul lui Dumnezeu şi ocrotirea Sfântului Ilie, mijlocitor pentru noi în faţa Lui.
Ca în zi de sărbătoare a parohiei, la sfârşitul Sfintei Liturghii am putut asculta concertul de pricesne interpretate cu emoţie sfântă de patru doamne ale cântecului romanesc: Mariana Şandru, Viorica Cerbu, Mioara Greavu şi Eugenia Gheban. S-au bucurat împreună şi cerul şi pământul…
Precum Sfântul Ilie a reuşit, prin credinţă şi curajul demn de urmat, să întoarcă poporul evreu de la închinarea la zei la cinstirea adevăratului Dumnezeu, nădăjduim şi noi ca prin rugăciunile sale să ne îndrume pe calea cea adevărată a vieţii veşnice.

Teodora Huştiu, Victoria

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 31 - august 2009

Înălţarea Crucii catedralei făgărăşene

Crucea este simbolul fundamental al locaşului de cult. De la punerea temeliei catedralei din Făgăraş şi până la aşezarea crucii de pe cupolă, ca semn al biruinţei, a fost un drum lung şi anevoios. Înălţarea crucii pe catedrala Ţării Făgăraşului a fost un moment pe care l-am aşteptat zi de zi, cu multă nădejde şi bucurie, pe parcursul anilor ridicării acestui impresionant locaş de cult pentru ortodoxia făgărăşeană. Atunci când crucea este înălţată, înseamnă că jumătate din lucrare este terminată.


DIMENSIUNI ŞI MATERIALE DE EXCEPŢIE. Crucea care veghează acum Făgăraşul este în formă de treflă, în stil ortodox bizantin, şi este constituită din două părţi: una vizibilă, cu o înălţime de 7,50 m, şi una care nu se vede din exterior pentru că rămâne sub acoperiş, cu o dimensiune de 1,50 m. Ea este montată pe o structură de rezistenţă solidă: un stâlp de fier beton, turnat, de 40/20 cm diametru şi un stâlp de fier beton pe exterior, de 70/50 cm. Este ancorată din patru părţi cu patru ancore, simbolizând cele patru puncte cardinale, întreg mapamondul pe care Hristos îl cheamă la mântuire prin jertfa Sa.
Materialul din care este construită crucea e ţeavă de inox îmbrăcată în tablă de inox titanizat, culoarea aurului, şi este fabricat în momentul de faţă doar în două locuri din lume. Conform cercetărilor savanţilor chimişti, aceasta are o durabilitatea calitativă sigură.
Braţul orizontal al crucii are dimensiunea de 4,70 m, lăţimea de 50 cm şi grosimea de 35 cm.
În centru, între braţe, crucea are un cerc ornamental cu săgeţi, ce simbolizează razele soarelui, căci Hristos Domnul este pentru noi „Răsăritul Cel de Sus”.
Crucea a fost făcută, cu materialul adus din străinătate, la Mapason Braşov. A costat 10 000 de euro, fiind donată de domnul Dorel Piticaş, patronul firmei Blach Dom. A fost transportată de la Braşov cu o platformă însoţită de un echipaj de poliţie, având nevoie de aprobări speciale pentru gabarit depăşit.

ZI DE ÎNĂLŢARE. Ziua cea mare a înălţării crucii pe catedrala Făgăraşului a fost vineri, 17 iulie, când Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul, alături de Părintele Ilarion Urs, stareţul Mănăstirii Brâncoveanu, şi un sobor de preoţi, a fost în mijlocul nostru pentru a o sfinţi. Au mai fost prezenţi atât donatorul Dorel Piticaş, cât şi reprezentanţi ai autorităţilor locale, în frunte cu domnul primar Sorin Mănduc.
Procedura înălţării a fost una destul de complicată, în acest sens fiind nevoie de o macara adusă special pentru acest lucru. Fiind o lucrare de biruinţă a credinţei noastre strămoşeşti, nu se putea să nu avem şi ispite. Din cauza unei pene de curent am fost nevoiţi chiar să o dăm jos o dată, apoi a intrat foarte greu în stâlpul de rezistenţă, însă până seara la Vecernie a fost înălţată şi ancorată.
Lucrarea însă nu se termină aici. Urmează încă 4 cruci pe turnurile mici, cu o dimensiune de 2,5 m (cam a treia parte din crucea mare) şi alte 8 cruci pe cupole (cu dimensiunea de 1 m), dar şi îmbrăcarea tuturor cupolelor în tablă de inox titanizat. Fiind o lucrare costisitoare, nădăjduim ca Dumnezeu să deschidă şi inima altor oameni darnici, pentru a vedea catedrala în toată strălucirea şi măreţia ei.

Pr. Protopop Ioan Ciocan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 31 - august 2009