Comportarea unui copil poate fi o pacoste sau să aibă nevoie de corecţie, dar iubirea pe care o experiază în mod constant trebuie să-i dovedească că existenţa lui nu este în sine o pacoste. Trebuie să distingem între persoană (etern valoroasă) şi comportamentul ei rău.
Toţi copiii au nevoie de o atenţie individuală regulată din partea adulţilor care-i învaţă. Cunoscând relaţiile lor speciale cu copiii, părinţii obişnuiesc să jongleze cu acest lucru. Chiar atunci când o mamă e ocupată cu alţi copii, un zâmbet aici, o îmbrăţişare dincolo pot fi distanţa între siguranţă şi disperare. Dacă am fost aspri faţă de un copil, trebuie să ne revanşăm pentru asta. Când ne-am pierdut controlul şi am strigat furioşi, să încercăm să începem cu „Te iubesc nespus, dar…”.
Maica Magdalena, Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 50 - martie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu