Biserica „Sf. Tedor Tiron” din Sâmbăta de Sus

Comuna Sâmbăta de Sus este cunoscută în toată ţara, datorită mănăstirii aflată pe hotarul ei, aşezământ monahal mult căutat de pelerini. Aşezat în apropierea Munţilor Făgăraşului, satul este împărţit de Valea Sâmbetei în două părţi: apuseană şi răsăriteană, astfel fiind numite şi cele două biserici din localitate. În numărul acesta aflăm mai multe despre biserica apuseană, de la parohul ei, părintele Grigorie Moldovan:


Ctitorie brâncovenească
În pisania bisericii se spune că s-a ridicat această “Sfântă Biserică de către bunii creştini Nicolae şi Manolache Brâncoveanu, scoborâtorii răposatului întru Domnul Constantin Vodă Brâncoveanu, la anul de la Hristos 1784, şi s-a zugrăvit la anul 1795.”
Biserica, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, a fost construită în stilul brâncovenesc, în formă de navă, fără abside laterale. Nava este împărţită în pronaos, naos şi altar, cu catapeteasmă de piatră, deasupra fiecăreia existând o cupolă bine proporţionată, care dă măreţie locaşului. La intrare există o tindă, un pridvor pictat cu tema Judecăţii, tot cu boltă, deasupra căruia se înalţă singura turlă a bisericii, care are şi rol de clopotniţă. Zidurile sunt masive, de o grosime apreciabilă, făcute din piatră de râu. Ferestrele sunt cu specific de cetate, largi în interior şi îngustându-se spre exterior.

Reînnoită în 1954
În ceea ce priveşte pictura, ea a fost realizată în stilul bizantin, respectând toate canoanele, în culori sobre, dar nu lipsite de preţiozitate, care dau o măreţie şi o linişte tainică interiorului. Pictura veche s-a deteriorat în timp, iar în 1954 ea a făcut parte dintr-un amplu proces de reînnoire a lăcaşului, care a avut loc în timpul şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Nicolae Bălan, protopop de Făgăraş fiind părintele Brumboiu.
O pisanie menţionează că înnoirea a avut loc “în decursul verii anului de la mântuire 1954, făcându-i-se de isnoavă acoperişul, cafasul, instalaţia electrică, precum şi uşile pridvorului”. De asemenea “s-a zugrăvit din nou, din îndemnul şi cu ostenelile” preotului paroh Nicolae Toderici, a Consiliului parohial şi “a tuturor binecredincioşilor creştini din parohia Sîmbăta de Sus Apuseană”. Lucrarea a fost dusă “la bun sfârşit de către pictorul Iosif M. Vasu din Bucureşti, ajutat de Ştefan Chioreanu, păstrându-se însă părţile cele bune din vechea zugrăveală, şi anume bolta şi părţile de sus din altar, chipurile evangheliştilor şi întreg arcul dintre naos şi pronaos”.

Pictură restaurată şi reparaţii
Pictura a fost restaurată în anul 1991, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Antonie Plămădeală, paroh fiind Pr. Ştefan Popica, cu ajutorul Consiliului parohial şi a credincioşilor din această parohie. Restaurarea picturii s-a realizat de către pictorii Gheorghe Zaharia şi Virginia Taelan Videa.
Exteriorul este zugrăvit în alb, cu un soclu gri, zidurile având un brâu cu încrustaţii geometrice. Acoperişul a fost reparat în anul 2007, iar exteriorul în 2009.
Intrarea în curtea bisericii se face printr-un portal cu boltă, construit probabil odată cu locaşul, dar pictat doar la anul 1954, la prima reînnoire. O pisanie de pe portal menţionează toţi preoţii slujitori, începând cu secolul al XVII-lea.

Pr. paroh Grigorie Moldovan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 46 – noiembrie 2010