Bisericile închinate Sfântului Nicolae, din Şinca Nouă

Satul Şinca din Ţara Făgăraşului - sat românesc ortodox - este atestat documentar la 1294. În vremea prigoanei împotriva Ortodoxiei, românii ortodocşi din Şinca, nefiind dispuşi la compromisuri privind credinţa străbună, au părăsit în masă satul, în 1762. Ei s-au refugiat în pădurile de pe Valea Şincii şi s-au oprit în apropierea unei mănăstiri, unde au întemeiat un nou sat: Şinca Nouă.

În pribegie, pe firul apei în sus. Cu secole în urmă, în pădurile de pe Valea Şincii erau mai multe mănăstiri mici şi schituri integrate în salba aşezămintelor duhovniceşti de la poalele Munţilor Făgăraş, care întreţineau vie credinţa ortodoxă şi conştiinţa naţională a românilor, fiind adevărate „redute” de luptă împotriva catolicizării prin impunerea greco-catolicismului, susţinută de autorităţile habsburgice. Bătrânii satului povestesc cum la părăsirea satului fiecare familie a luat ce a putut transporta şi au plecat pe firul apei în sus; totodată s-a format o delegaţie de bărbaţi care au luat clopotul bisericii, vestit pentru puterea de împrăştiere a norilor de furtună şi l-au transportat pe crestele munţilor, pe deasupra tuturor izvoarelor şi apelor, pentru a-i păstra nealterată această calitate. Acest clopot instalat în turnul bisericuţei de lemn se bucură şi azi de aceeaşi faimă şi este folosit oricând este necesar.

Bisericuţa de lemn a mănăstirii - biserică parohială. Biserica mănăstirii lângă care s-au adăpostit şincanii prigoniţi pentru credinţa ortodoxă a devenit biserică parohială, întrucât vieţuitorii mânăstirii, obişnuiţi cu liniştea sihăstriei, nu s-au acomodat cu zarva satului şi au plecat în alte locuri. Atestat la 1644, lăcaşul are fundaţie din piatră şi este ridicat din bârne de lemn, îmbinate la colţuri în stilul tradiţional, cu ferestre lucrate dintr-o bucată; e acoperită cu şiţă şi are un turn de dimensiuni mici, în care sunt clopotul şi toaca.
După construirea bisericii mari, bisericuţa de lemn a fost neglijată şi s-a părăginit. A fost renovată în 1927, în 1970 s-a renovat acoperişul, iar în 1996, prin osârdia preotului Radu Bogdan, s-au obţinut aprobări şi fonduri de la Ministerul Culturii, făcându-se o restaurare generală. În prezent este în stare bună. În perioada caldă, începând cu Postul Mare, o dată pe lună se oficiază aici Sf. Liturghie.


Biserică de zid, măreaţă şi încăpătoare. După o vreme de la întemeierea satului, populaţia a crescut iar bisericuţa schitului era neîncăpătoare. Întreaga obşte a satului, în frunte cu vrednicii de pomenire, preoţii Lazăr Popa şi David Chiujdea, au hotărât să ridice o biserică de zid, măreaţă şi încăpătoare, potrivită pentru comunitatea care era în plină dezvoltare. Construcţia ei a început în 1892 şi s-a finalizat în 1894, când biserica a fost sfinţită de mitropolitul Miron Romanul, însoţit de un sobor de preoţi din Ţara Făgăraşului. Ea a fost închinată Sfântului Ierarh Nicolae, ca şi vechea bisericuţă de lemn.
Fundaţia este făcută din blocuri mari de piatră cioplită, adusă de enoriaşi cu căruţele şi cu săniile din carierele de la Perşani, aflate la 20 de kilometri distanţă. Zidurile trainice şi bolţile sunt zidite din cărămidă arsă, iar ca liant s-a folosit mortarul de var. Atât cărămida necesară cât şi varul s-au fabricat local, prin contribuţia şi efortul comunităţii. Jumătate din lemnul necesar a fost donat de familia Bârsan din Şinca Veche, una dintre cele patru familii care au rămas acolo acceptând catolicismul.
Biserica e şi în prezent cea mai mare din zonă, înălţimea interioară în cheia bolţilor fiind de 10 metri. Forma ei este dreptunghiulară, cu patru bolţi identice sprijinite pe arcuri şi stâlpi încadraţi în pereţi. Altarul este pentagonal, iar accesul în biserică se face pe la baza turnului impunător in care se găsesc clopotele şi toaca.

Pomelnicul preoţilor slujitori în Şinca Nouă este: Pr. Maniu, Pr. Gheorghe, Pr. David, Pr. Gheorghe Debu, Pr. Gheorghe Flucuş, Pr. Nistor Popa, Pr. Ioan Scurtu (în biserica de lemn). Urmează apoi, în biserica nouă: Pr. Lazăr Popa, Pr. David Chiujdea, Pr. Remus Mircea, Pr. Victor Dîmboiu, Pr. Alexandru Comşa, Pr. Spiridon Comşa, Pr. Laurian Fogoroş, Pr. Gheorghe Ittu, Pr. Radu Bogdan.
Între anii 2001-2003, prin jertfa şi efortul comunităţii, biserica a fost împodobită cu pictură bizantină în tehnica frescă de către pictorul Dorel Beşleagă. Tot atunci s-au refăcut icoanele de pe catapeteasmă, apoi s-au schimbat geamurile, mobilierul din altar şi stranele. Beneficiind şi de sprijinul Primăriei Şinca Nouă, s-a refăcut integral acoperişul şi faţada exterioară, s-a cumpărat un clopot nou în locul celui vechi care s-a fisurat, şi sperăm ca în acest an să schimbăm pardoseala şi să facem un sistem modern de încălzire.

Pr. paroh Sorin Daniel Suciu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 40 - mai 2010